26.639 afișări

Pe bune, Iohannis cere demisia lui Toader! Dar cine a sesizat Comisia după șapte luni?

Moise Guran

În esență Comisia de la Veneția a transmis ceea ce tot strigă lumea în stradă de un an de zile – legile Justiției o subordonează față de politic iar modificările aduse codurilor Penale au scopul scăpării infractorilor. Nicio surpriză până aici. Dar ce efect are acest verdict acum? Și de ce am ajuns aici? Dincolo de faptul că Tudorel susține că el n-are nicio treabă (ce caraghios!) și de ce adică să-i ceară lui președintele demisia, să ne amintim (și să încercăm să înțelegem de ce) președintele a amânat peste șapte luni sesizarea Comisiei de la Veneția.

  • Pe 25 septembrie 2017 numeroase organizații civice (platforma lui Cioloș inclusiv) îi solicitau Președintelui Iohannis să sesizeze Comisia de la Veneția în legătură cu mai multe decizii ale CCR și să se pronunțe el însuși imediat pe ceea ce la momentul respectiv erau câteva inițiative de modificare a legilor Justiției. Era clar la ora respectivă că Parlamentul și CCR vor face un ping-pong în urma căruia Justiția va fi subordonată politic. Eu însumi avertizam în decembrie 2017, înainte de aprobarea legilor în parlament, că dacă planul președintelui constă doar în atacarea lor la CCR, acțiunea este slabă, previzibilă, iar eșecul inevitabil.
  • În noiembrie 2017, însuși Timmermans îi cere lui Tudorel Toader să solicite opinia Comisiei de la Veneția. Tudorel se face că plouă. Iohannis… probabil îi ținea umbrela.
  • Pe 28 decembrie 2017, imediat după aprobarera în parlament a legilor Justiției, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, îi scrie preşedintelui Klaus Iohannis făcând apel la acesta să sesizeze Comisia de la Veneţia.
  • În ianuarie 2018, numeroase voci din societatea civilă reiau apelurile către Președinte să sesizeze de urgență Comisia de la Veneția.
  • Pe 24 ianuarie,  Jucker și Timmermans semnau o scrisoare adresată Parlamentului României în care confirmau zvonurile privind legarea fondurilor europene de respectarea statului de drept, vorbeau explicit de avizul Comisiei de la Veneția și făceau apel la rediscutarea legilor Justiției.
  • În martie Forumul Judecătorilor îi cere lui Klaus Iohannis să sesizeze Comisia de la Veneția, iar președintele catadicsește să răspundă că e prea târziu pentru o astfel de sesizare.
  • O face totuși două luni mai târziu, pe 2 mai 2018, de data asta, într-adevăr, prea târziu pentru ca aceasta să se mai poată pronunța înaintea vacanței de vară.

Comisia de la Veneția s-a pronunțat acum, pe final de octombrie, iar efectele pot fi catastrofale pentru România. Să ne amintim totuși că ele au devenit previzibile tot pe 2 mai, când executivul european a confirmat oficial legarea fondurilor europene de respectarea statului de drept. La vremea respective vă spuneam (aici) că cel mai probabil acțiunea lui Iohannis de a face sesizarea (la două luni după ce spusese tot el că e tardiv) nu a venit ca urmare a unei coordonări cu Comisia Europeană ci ca urmare a unui brânci primit de la aceasta. Sau ca o spălare pe mâini de responsabilitate, în cazul în care se va ajunge acolo.

Așadar Președintele Iohannis a sesizat Comisia de la Veneția după șapte luni de la momentul în care o putea face în legătură cu ciudatele decizii ale CCR (nici măcar nu erau la început) și la cinci luni de la aprobarea legilor Justiției, și asta la presiunea europenilor. De ce? Acum este evident de ce – Președintelui Iohannis i-au convenit acțiunile PSD-ALDE, calculând că are bucurii electorale de pe urma acestora. Simplist, politicianist și foarte puțin responsabil! Știu sigur (și se poate și demonstra) că a fost sfătuit de consilierii săi juridici încă din septembrie 2017 să facă sesizarea cu referire la deciziile CCR, dar a refuzat. Asta în condițiile în care doar Președintele, Guvernul și Parlamentul puteau face sesizarea respectivă. Foarte probabil nici la demiterea Codruței Kovesi nu s-ar mai fi ajuns (alt moment jenant pentru dl. Iohannis) iar dacă ar fi acționat imediat după aprobarea legilor Justiției în parlament, probabil am fi avut decizia de acum a Comisiei la final de aprilie, adică mult înainte ca președintele “să nu mai aibă ce face”.

Am scris această cronologie din respect pentru adevăr și ca să rămână pentru istorie. Nu că Tudorel Toader nu e vinovat, nu că n-ar trebui să demisioneze imediat și el și tot guvernul, căci pun în pericol securitatea economică a Românie. Dar mi se pare cam jenantă cererea de demisie, venită de la Klaus Iohannis. Atât.