40.120 afișări

Avertismentul venit de la Bruxelles nu e dur. E doar grav. Să îl citim împreună

Moise Guran

A picat cam nasol de Ziua Unirii, un fel de zi națională, mai mică. Ce să-i faci… ăia de la Bruxelles au lucrat. V-am spus încă de la activarea Articolului 7 împotriva Poloniei că, în cazul României, Comisia Europeană poate trânti un blocaj pe dreptul de vot sau pe fondurile europene mult mai ușor. Declarația comună a lui Juncker și Timmermans este gravă, dar este reținută, arată, cui vrea să priceapă, ceea ce se poate întâmpla. Dar arată, mai ales, faptul că Bruxellesul nu vrea să ajungă la penalizarea României. Rândurile de mai jos reprezintă interpretarea mea, o interpretare așadar subiectivă. Înainte de toate, citiți singuri comunicatul, că e scurt. În engleză aici, în română aici.

În primul rând, el este semnat de cei doi capi ai Comisiei, unul reprezentând Dreapta europeană, celălalt Stânga. Mai târziu o să vă spun de ce este acest detaliu important, dincolo de delimitarea Stângii de GIO-PSD. În al doilea rând, nu este un mesaj al celor doi, este un mesaj al Comisiei. În Comisie sunt comisari din toate țările, comunicatul, venit după ce ei au analizat acolo un raport privind situația din România, arată că în spatele avertismentului transmis de cei doi este Comisia, dar fără ca asta să implice o acțiune formală a Uniunii Europene.

În al treilea rând, în deschiderea mesajului sunt folosite câteva cuvinte cheie, aș zice, cu adrisant. De exemplu, se vorbește de MCV și de ireversibilitatea progreselor în reformarea Justiției. Asta pentru că România a fost primită în UE, în 2007, deși raportul comisiei de atunci arăta că reformele privind independența Justiției NU sunt ireversibile. Modificarea Legilor Justiției de acum arată că, uite, într-adevăr, totul e reversibil în România. Acest mesaj pare a fi adresat Curții Constituționale. Apoi se vorbește de avizul Comisiei de la Veneția, ocolită pur și simplu de Curtea Constituțională, păcălită de Tudorel Toader, manipulată și reinterpretată ticălos pentru dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu. Acest mesaj cred că este adresat președintelui României, care întârzie fără nicio explicație sesizarea Comisiei de la Veneția, deși au ajuns să-i ceară oamenii din stradă asta.

E de remarcat totuși că mesajul celor doi nu pomenește nimic despre Klaus Iohannis, semn că cei de la Bruxelles, fie cred că acesta mai poate opri ceva, fie pur și simplu nu vor să și-l ostilizeze inutil, în perspectiva președinției Consiliului European, deținută de România acuș în 2019.

Pe final, tonul Comisiei Europene urcă, sunt folosite verbe mai dure, căci ele sunt adresate direct Parlamentului României, la care Comisia face apel să regândească acțiunile propuse, iar apoi avertizează (în limbaj diplomatic „avertizează” e de rău, după el mai urmează doar „condamnă”), spuneam, cu privire la modificările aduse Legilor Justiției, Codurilor Penale și legilor privind conflictul de interese și corupția. Exact așa, toată înșiruirea asta. Să nu-și facă cineva impresia că poate da o ordonanță de modificare a Codului Penal, cât suntem toți concentrați pe Legile Justiției. Se aude clar mesajul și acolo-n spate, la fiii și fiicele Teleormanului? Dacă unii se cred mai deștepți, asta nu implică faptul că alții-s mai proști.

Bun, acum să punem în context. Pe 7 februarie, deci la o săptămâna de la învestirea noului guvern, în Parlamentul European va fi dezbătută exact povestea asta a noastră, a României.

Atât Stânga europeană, cât și Dreapta (amintiți-vă ce vă spuneam la început despre asta) probabil că vor pune la colț isprăvile politicienilor români. Dar adevărata întrebare este alta… Parlamentul European poate vota o rezoluție în care să ceară Comisie să facă sau să nu facă ceva. Spre deosebire de cazul Poloniei, Comisia poate suspenda imediat fondurile europene pentru România, dacă cineva (Parlamentul, Raportul MCV sau altcineva) arată că în România, Justiția nu mai este independentă și că, deci, inclusiv fondurile nu mai sunt apărate cum trebuie.

Este de presupus că europenii nu vor trage însă preventiv, nu au obiceiul să facă asta, căci Uniunea nu e obișnuită să funcționeze pe bază de amenințări și pedepse, ci pe bază de negocieri și înțelegere. În Parlamentul European este însă altă poveste decât la Comisie. Acolo se întâlnesc diferitele interese ale statelor membre, dar și ale unor parlamentari, care mai de care. Dacă cei de la Bruxelles, de la Comsie, vor fi tentați să îi lase pe politicienii noștri să greșească până la capăt (poate pentru a nu le alimenta extremismul antieuropean), mă tem că lucrurile s-ar putea precipita în februarie, în Parlamentul European.

De acolo încolo începe haosul, de nu vom mai pricepe dacă am căzut în careu pentru că ne-a faultat cineva, sau dacă ne-a lovit cineva după ce am simulat o cădere în careu.

Nici nu vreau să-mi imaginez la cât va ajunge cursul euro sau ce se va întâmpla cu dobânzile în situația suspendării fondurilor europene pentru România. Îmi pun însă problema și invers… dar dacă situația bugetară va fi atât de proastă în februarie, încât cursul și dobânzile o vor lua oricum razna, nu-i așa că o criză de acest fel cu Uniunea Europeană ar masca situația, oferind explicații și un dușman pentru acei români care oricum urăsc Uniunea Europeană? Inversul lui Invers – în cazul în care Comisia chiar ne taie banii sau dreptul de vot, cum s-ar mai putea menține PSD-ul la putere altfel decât pe o astfel de ură? Despre asta, într-un articol viitor…