36.280 afișări

Și dacă Iohannis s-a coordonat cu Comisia Europeană?

Moise Guran

Nu știu dacă chiar a făcut-o, dar mi-am propus să vă arăt o corelație interesantă. Cristian Tudor Popescu zice că sesizarera Comisiei de la Veneția acum, în ceasul al XV-lea, ține de timingul campaniei lui Iohannis. La fel zice și Iordache, la fel zic și televiziunile de partid ale PSD. E posibil, nu zic nu. Țineți minte un detaliu, aparent fără legătură – execuția bugetară publicată de Ministerul de Finanțe arată că în primele trei luni cheltuielile cu dobânzile ale statului român au crescut cu aproape 20%. Trăim pe credit? Îhî! Dar lumea-i beată în țara asta. Nu-și dă seama.

Comisia Europeană a anunțat azi oficial decizia de a lega fondurile europene de respectarea statului de drept (ăla pe care Curtea Constituțională a României îl tot ciuntește). Nu era un secret că vor face asta. Se aude de vreo două luni și chiar eu am făcut referire la iminența anunțului în articolul de ieri. Dacă mă întrebați pe mine, este probabil cea mai bună veste a deceniului. În timp ce Tudorel și Tăriceanu se fac de râs pe aici prin țară, că să vezi că nu contează, că nu așteptăm pe nimeniComisia de la Veneția, sesizată în aceeași zi de președintele Iohannis pe Legile Justiției, tocmai a căpătat o greutate enormă pentru deciziile sale. Una financiară și politică. Asta deși în România doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii. Oare?

Președintele Iohannis nu putea spune domle avem o problemă la Curtea Constituțională care, probabil în înțelegere cu Dragnea și cu pesediștii, ne ciuntește Constituția aproape la fiecare decizie pe care o dă. N-avea cum să spună exact așa, chiar dacă realitatea simplă și cruntă, este că ea, Curtea Constituțională ar fi trebuit să fie apărătorul ultim inclusiv al respectării de către România a Tratatului European. Care da, pune independența Justiției și, implicit respectarea statului de drept între condițiile fără de care NU, NU se poate să fii membru al Uniunii Europene. Ea, Curtea Constituțională a preferat să golească de conținut acest principiu, scris și în constituția noastră, și care este baza oricărei democrații. Este elementar.

Nu vreau să vă duc într-o dezbatere juridică mult prea tehnică, dar rețineți că nu o spun eu, au spus-o magistrații, Forumul Judecătorilor, și devastatorul raport al Greco – esența modificării legilor justiției este subordonarea acesteia. Iar Curtea Constituțională a făcut un joc pervers de glezne, în fapt, validând pentru Dragnea aliniament după aliniament cucerit în această demantelare a democrației, începând din 2016 și până azi.

Vă mai amintiți articolul din iunie 2016 prin care vă spuneam că dezincriminarea abuzului în serviciu este în sine un abuz înfiorător? Azi, trimis în judecată de către DNA în cazul morții polițistului Bogdan Gigină, Gabriel Oprea a fost acuzat doar de ucidere din culpă (le-a impus polițiștilor să meargă cu viteză) dar nu au mai putut fi acuzați nici el, nici Tiberiu Nițu de abuz în serviciu, deși niciunul dintre ei nu aveau dreptul să folosească o coloană oficială. Uciderea din culpă este o infracțiune mai ușoară, iar dacă Oprea nu abuza de funcția sa de ministru Gigină nici nu s-ar mai fi aflat acolo în seara în care a murit.

Asta e democrație? Aceasta este o complicitate a politrucilor de la Curtea Constituțională cu politrucii din Parlament, care i-au numit acolo.

În ceea ce privește Legile Justiției, Curtea Constituțională nu a avut nicio problemă cu subordonarea politică a procurorilor, deși textul constituțional referitor la autoritatea ministrului justiției se referă la considerentele administrative ale funcționării parchetelor, nu la dreptul unui politician de a concedia sau nu un magistrat, în funcție de obediența acestuia. Unde eram azi dacă Tudorel Toader i-ar fi putut concedia pe procurorii șefilor săi de partid, cercetați penal?

Dar să revenim la veștile bune… Deși Comisia de la Veneția are un verdict consultativ (de recomandare, ea îți spune ce e bine și ce nu e bine să faci, de aia au și ocolit-o toți până acum) și deși acestă instituție nu are nicio legătură cu Comisia Europeană, greutatea acestei opinii crește exponențial odată cu legarea finanțărilor europene de respectarea statului de drept. Sigur, este Curtea Europeană de Justiție cea care va judeca astfel de proceduri conflictuale între Comisie și un stat membru, dar, până acolo, mă tem că statul respectiv (mai ales dacă e unul din est) s-ar prăbuși efectiv, dacă ar ignora o decizie a Comisie de la Veneția, așa cum par să se pregătească să facă  politicienii români.

Dați filmul înapoi fix două luni, când Frans Timmermans, numărul doi al executivului european, a venit la București, iar după o întâlnire destul de tensionată cu Iordache, Dragnea și gașca a recomandat public României să ceară opinia Comisiei de la Veneția pe legile justiției. Iohannis tocmai anunțase că e târziu să o mai sesizeze. Două luni mai târziu, nu mai este…

Sigur, o opinie a Comisiei de la Veneția ar putea fi ignorată și de Curtea Constituțională și de pesediști, dar în câteva zile am intra în faliment ca țară. N-am început întâmplător acest articol cu dobânzile plătite de guvern. Deși crește susținut, datoria externă a statului român ar fi fost de două ori mai mare (de exemplu în ultimul an) dacă nu veneau și fondurile europene. Alea gratuite, alea pe care nu le muncim suficient cât să le luăm mai mult. Încerc să vă spun că simpla ignorare chiar și a unei recomandări a Comisiei de la Veneția ar putea atrage cu o mare probabilitate tăierea fondurilor din partea Comisiei Europene ceea ce ar face un stat ca România să facă instantaneu implozie. Doar la un astfel de anunț, nu la tăierea efectivă. Cresc dobânzile, se prăbușește moneda… dezastru ar fi!

Nu, încă nu s-a terminat, decizia finală pe această măsură va fi luată, cel mai probabil anul viitor, la Summitul de la Sibiu. Vor exista reacții, opoziție, agitație, în primul rând din partea Ungarie și Poloniei, dar vor fi frământări, inclusiv în România… Dar este o decizie a țărilor care plătesc banii ăia și eu cred că se va lua. Forțarea Poloniei și Ungariei, în perspectivă și a României, să revină pe drumul UE (nu să mute ambasade de capul lor, făcându-i inclusiv jocul lui Trump) este o mutare periculoasă. Nu ne dă nimeni afară din UE, dar ne lasă fără bani. Ceea ce ar putea trezi sau amplifica semntimente anti-europene în aceste țări rebele. Polonia deja a reacționat.

Dar nu cred că mai există cale de întors. Aceasta este viitoarea Europă, cea în care nici Parlamentul nici chiar Curtea Constituțională a unui stat membru nu vor mai putea transforma democrația într-un rai penal. Vedeți discursurile referitoare la îmbogățirea lui Viktor Orban din bani europeni! Așa, și cu Dragnea cum stau lucrurile? Nu are el dosar penal pe fraudă cu bani europeni? Dar, în această Uniune a viitorului mituirea electoratului de către niște penali va avea un preț mare – imposibilitatea de a mai plăti pensiile și salariile celor mituiți electoral ca să închidă ochii nepăsători.

Deci? S-a coordonat Iohannis cu Comisia Europeană? Greu de spus! Și dacă sesiza mai devreme Comisia de la Veneția ce pierdea? Mai degrabă pare că această coordonare a venit dinspre Bruxelles, după șahul dat de Dragnea cu ambasada din Israel, un șah dat Bruxellesului, în primul rând. Că cineva l-a sunat și l-a întrebat – domnu președinte al României, mai aveți și dumneavoastră ceva de spus în țara aia, sau deja ar trebui să-l întrebăm pe Dragnea cum să facem politica externă a UE?