Tabloul spart al unei lovituri de stat. În mintea lupului (5)

Moise Guran

Puțini mai știu astăzi că bolșevicii erau hoți. Hoți, hoți, nicio metaforă. Mult înainte de a veni la putere, atacau bănci, afaceri, pe care le prădau ca să se finanțeze. La nici o lună după ce au luat puterea, au desființat Justiția (care îl căuta pe Lenin din vara 1917) și au înființat comisii speciale, numite ale poporului, înlocuind judecătorii cu unii numiți de politicieni. Constituția României de astăzi și toate constituțiile din lume interzic înființarea unor tribunale extraordinare.

Ceea ce lumea nu prea știe (și de aici, cred eu, și prăbușirea Justiției în sondaje în ultimii ani) este faptul că nu, Curtea Constituțională NU este o instanță de judecată. Ea nu aplică legea și îi este interzis în mod explicit prin legea de funcționare să facă altceva decât să spună dacă un text dintr-o lege încalcă sau nu Constituția. Nu are voie să adauge la o lege, nu are voie să se pronunțe pe o speță sau pe un caz particular (căruia instanțele obișnuite îi aplică legea), iar dacă într-un proces la o instanță cineva ridică o excepție de neconstituționalitate, CCR se pronunță în privința constituționalității legii invocate în cazul respectiv, nu pe speță în sine.

CCR NU are voie așadar “să facă dreptate”, să stabilească ce e legal și ce nu e legal, ci doar ce e constituținal într-un act normativ. Competența și compunerea instanțelor de judecată, precum și cariera judecătorilor acestor instanțe fiind imperative, sunt de ordine publică. Doar o instanță “ordinară” dă forță unei legi și are dreptul să o interpreteze, iar puterea de lucru judecat (sentința definitivă) este exact puterea legii aplicate. Cum legea dispune numai pentru viitor, nici Parlamentul, nici Guvernul prin OUG, nici CCR nu pot desființa retroactiv o sentință definitivă printr-o nouă lege, o nouă ordonanță, sau o nouă decizie CCR. Acestea dispun numai pentru viitor, iar prin lege penală mai favorabilă înțelegem o lege care schimbă descrierea faptei penale sau a pedepsei aplicate acesteia, NU normele de procedură penală, nici pe cele de executare a unei pedepse (cum ar fi de exemplu Recursul Compensatoriu).

V-am explicat toate acestea ca să înțelegeți de ce Guvernul NU poate da o ordonanță prin care sentințele definitive să poată fi atacate – pentru că asta ar submina puterea de lucru judecat al sentințelor definitive, adică însăși puterea legii. De altfel, ceea ce v-am explicat eu acum într-un minut, a decis CEDO, dar și însăși Curtea Constituțională, prin decizii anterioare. Anterioare momentului în care CCR a luat-o pur și simplu razna.

Azi Curtea Constituțională se pune în locul Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilind ce e legal și ce nu, în cazul completelor de cinci, deși nu avea voie să facă asta. Curtea Constituțională a României a adăugat la o lege, una importantă numită Codul Penal al României. CCR se pune în locul instanțelor de contencios administrativ, judecând protocoale administrative, secrete sau nu, deși ea trebuie să se pronunțe doar pe constituționalitatea legilor, toate celelalte acte decât cele normative fiind atacabile doar în instanțele numite “ordinare”. CCR chiar a judecat persoane fizice, dispunând revocarea șefei DNA, fără drept de recurs, încălcându-i probabil dreptul la apărare într-un proces, așa cum aceasta deja s-a plâns CEDO.

Curtea Constituțională a României este așadar un tribunal extraordinar, numit politic, aservit unui grup care exercită suveranitatea în nume propriu (în interes propriu). Recompuneți aceste cioburi și veți obține tabloul unei lovituri de stat. În istorie lucrurile sunt mai evidente atunci când le urmărești evoluția în timp, decât atunci când trăiești tu însuți evenimentele. În decembrie 1917, Vladimir Ilici Lenin înființa instanțe extraordinare numite Comisii pentru Lupta împotriva Contrarevoluției. Pe scurt – CEKA. Mai târziu aceasta își schimbă numele în GPU și devine o secție a ministerului de interne (NKVD). După moartea lui Stalin, CEKA se separă din nou de NKVD și va purta până în 1991 numele de Komitet Gosudarstvennoj Bezopasnosti, sau, mai scurt KGB.