19.879 afișări

CCR centrează pentru amnistie

Moise Guran

Să zicem că te oprește poliția să-ți dea o amendă. Polițistul nu poartă șapcă. După o vreme găsești un text de lege în care scrie că, atunci când dă o amendă, polițistul trebuie să fie în uniformă. Iar în altă lege scrie că șapca face parte din uniformă, când nu e prea cald. Dar ce înseamnă prea cald? E clar că poți contesta amenda la instanță, din motive de formă (să presupunem că șapca ar fi cauză de nulitate absolută), dar asta în termen și aducând ca temei legile respective. Te poți duce cu amenda la CCR? Nu, căci CCR interpretează Constituția și conformitatea legilor cu aceasta. Ar respinge ca inadmisibilă o astfel de excepție. Ei bine, dacă te cheamă Dragnea, poți orice.

Liviu Dragnea a cerut public guvernului să facă ceva pentru cazul său (caz grav de încălcare a suveranității, despre care am scris aici) iar guvernul a sesizat CCR pentru un conflict între Parlament și Înalta Curte privind compunerea completelor de cinci judecători, căci un astfel de complet judecă apelul lui Liviu Dragnea. Pretextul? Articolul 1 din Constituție spune că România este stat de drept și, logic, un polițist care amendează fără să poarte șapcă încalcă statul de drept, nu? Eh, nu râdeți!

Compunerea instanțelor este motiv de nulitate absolută, dar aceasta se constată de instanțe, nu de CCR. Așa se și explică faptul că nimeni nu a contestat compunerea instanțelor în ultimii patru ani. Ar fi fost inadmisibilă la CCR. Și de aceea și strategii lui Dragnea au și mers pe conflict între instituții, dacă tot aveau la dispoziție niște instituții (Guvernul, Parlamentul). Dar asta este o explicație pentru specialiști și persoane cât de cât educate, nu pentru popor. Poporul asimilează CCR cu instanțele de judecată și doar asta e important acum, o să vedeți mai târziu de ce.

Scurtă explicație, pentru nejuriști.

Textul legal ce prevede, pe de o parte că judecătorii se trag la sorți, pe de alta că președintele și vicepreședinții Înaltei Curți prezidează completele de cinci (două la număr) este neclar, este contradictoriu și este din 2013, votat așadar într-un parlament PSD. Atunci a fost modificată o lege din 2010, care cel puțin prevedea clar faptul că polițistul are musai șapcă (președintele și vicepreședinții prezidează completurile de cinci). De altfel, însăși președinta Curții Supreme a arătat în fața CCR cum legea din 2013 (intrată în aplicare din februarie 2014) a fost pe punctul de a bloca activitatea instanței supreme, din cauza modului aberant în care fusese reglementată activitatea acesteia. Pentru detalii exacte citiți (click aici) punctele de la 67 la 70 din motivarea Deciziei CCR.  

Așadar Dragnea cere suspendarea tragerii la sorți a completurilor de cinci, Curtea de Apel suspendă judecarea până la motivarea deciziei CCR, CCR spune că trebuie tras integral completul, lucru deja săvârșit, deci apelul lui Dragnea se poate relua.

Și cu asta, ce-a obținut? Aparent nimic. În realitate însă ceea ce contează nu este decizia CCR ci faptul că pe cele 85 de pagini ale motivării sale, Curtea Constituțională scrie de vreo 20 de ori că toate completurile de cinci judecători, din februarie 2014 și până azi au fost nelegale (folosește și formula vădit nelegale). Și asta, da, oferă motivația pentru o cale extraordinară de atac (recurs în anulare) pentru Udrea, Bica, Dan Șova, Constantin Niță și care or mai avea sentințe definitive motivate cu mai puțin de 30 de zile în urmă, dar tot nu-l ajută pe Dragnea. Sau îl ajută? Păi, să observăm că nici pe aceia nu-i scapă, ei rămân condamnați (e cale extraordinară de atac) iar rejudecarea se va face probabil destul de repede.

Curtea Constituțională oferă însă o motivare publică pentru planificata amnistie. În perioada următoare vom fi bombardați cu acest mesaj – toate deciziile definitive ale Înaltei Curți din ultimii aproape cinci ani au fost nelegale, deci amnistia se justifică. Lumea nu înțelege că CCR nu avea de ce să se pronunțe într-un astfel de caz, că CCR nici nu e instanță de judecată, ba chiar că intrând astfel cu bocancii peste Curtea Supremă și instituindu-se pe sine ca o supra Curte Supremă, CCR încalcă ea însăși grav Constituția. Sub pretextul (ridicol) al unui articol constituțional care spune că România este stat de drept, o instanță politică, CCR, subminează astfel chiar Înalta Curte, înfințându-se pe sine ca instanță extraordinară (interzisă explicit prin Articolul 126). Ceea ce încalcă chiar statul de drept.

Lovitura pare gândită de specialiști în comunicare publică, nu de juriști, devreme ce niciun jurist nu s-a făcut de râs să meargă în fața CCR pe o astfel de excepție. E strategie politică, una menită să închidă gura celor care ar dori să iasă în stradă și să protesteze împotriva preconizatei amnistii. CCR oferă muniție și pentru televiziunile PSD și pentru dezbaterea imunității lui Tăriceanu și pentru dezbaterea unei moțiuni de cenzură (dacă va mai fi vreuna). Curtea Constituțională a intrat în acest joc murdar, dar nu e prima dată când o face. Fără reforma acesteia, prin depolitizarea totală a numirilor, nimic decent nu mai poate fi construit în România. CCR este apărătoare și complice a unei clase politice retrograde și corupte (iar unii judecători și provin din aceasta). În zilele următoare urmăriți-i cu atenție pe aleșii voștri, mai ales pe cei din Opoziție, să vedeți câți se vor prevala de această decizie ca să susțină amnistia sau să respingă căderea guvernului ce o va da.