50.206 afișări

Nu, Kovesi nu se mai întoarce la DNA, dar pe CCR s-ar putea să o usture

Moise Guran

Nu știu cât de solid poate fi un astfel de caz la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Văd că mulți se bucură, considerând că doamna Kovesi se va întoarce la DNA, dar se bucură degeaba. Nu, nu cred că doamna Kovesi va mai fi vreodată procuror-șef. Poate obține cel mult despăgubiri. Dar, mai important decât asta este acțiunea în sine, împotriva unei decizii cu care Tudorel Toader tocmai se împăuna (făcând mișto de Iohannis) că e aplicabilă și în cazul lui Augustin Lazăr. Bineînțeles că este. Întrebarea următoare ar fi de ce nici Iohannis, nici Procurorul General, nici nimeni altcineva nu a făcut nimic până acum împotriva acelei decizii a CCR, deși era evident că ea nu este numai despre Kovesi, este despre oricare alt procuror-șef.

Văd pe net argumente că acțiunea doamnei Kovesi va fi respinsă de CEDO pentru că ar fi vorba de o procedură administrativă, nu de o sancțiune. Haida, de! Păi orice procedură administrativă are (trebuie să aibă) o cale de atac la o instanță de contencios administrativ. CCR a scris ea cu mânuța ei în respectiva decizie că aceasta nu poate fi atacată în contencios, excluzând deci din start ideea unei proceduri administrative.

Dacă i-au fost încălcate sau nu drepturile doamnei Kovesi o să vedem, dar un lucru e cert – CEDO nu repune procurori pe funcție. Condamnă un stat care a luat-o razna și o decizie în acest sens se aplică tuturor procedurilor similare, deci inclusiv lui Lazăr.

Ia să vedem, se poate considera că ar fi România un stat care a luat-o razna? Păi prin decizia CCR ce l-a obligat pe Iohannis să o demită pe Kovesi patru oameni au făcut așa:

– au schimbat sensul Articolului 132 din Constituție dând puteri nedemocratice și discreționare guvernului asupra carierei procurorilor și, implicit, asupra Justiției;

– au schimbat caracterul republicii semiprezidențiale, reducându-l pe președinte la statutul de scrib de decrete la comanda unui ministru;

– au legiferat pozitiv (lucru interzis explicit de legea CCR) întorcând sensul unei proceduri administrative, căci în lege scrie că ministrul propune, dar CCR a zis că propunerea e de fapt decizie, devreme ce președintele e obligat să o accepte;

– s-au transformat pe ei înșiși (CCR) în instanță de judecată, proclamând faptul că decizia de revocare (eminamente administrativă) nu poate fi atacată în contencios.

Așa, și? Și, după asemenea grozăvii… nimic! Nimeni, dar nimeni, n-a mișcat un deget după aceea, deși puteau. Atât Iohannis cât și Lazăr puteau cere cel puțin o clarificare de dispozitiv chiar de la CCR (două opinii intitulate concurente, sunt de fapt separate). Sau puteau sesiza CJUE (Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg, asigură respectarea tratatelor europene).

Procurorul general poate a fost mulțumit că în decizia CCR era vorba de Kovesi și nu de el. Uite, acum Toader invocă, foarte previzibil, aceeași decizie și în cazul lui.

Poate președintele Iohannis i-a mulțumit în gând lui Dragnea că îl victimizează din nou, sau poate i s-a părut prea mare deranjul să mai facă ceva, la fel cum i s-a părut tardiv, în toamna 2017 să sesizeze Comisia de la Veneția. Și-a alimentat susținătorii cu narativul că n-avea dom’le ce face!

Dar stai, CCR a mai dat o decizie după aceea, în care și-a arogat rol de instanță de judecată – cea în care a judecat nelegalitatea completurilor de cinci. Nu neconstituționalitatea ci nelegalitatea. CCR judecă pe constituție. Legile sunt interpretate de instanțe și, poate părea paradoxal, nici chiar CCR nu e deasupra legii, a propriei legi de funcționare. Înalta Curte putea să se plângă și ea la CJUE, dar a preferat să deschidă ușile pușcăriilor.

Zici că și Parchetul General și Înalta Curte și Președinția României sunt un pension de virgine în care au dat iama niște golani. Plâng în pumni de rușine, dar nu zic nimic, să nu se afle!

Ce e în neregulă cu voi, înalți magistrați? Nu mai aveți instincte de supraviețuire? Eu știu că atunci când te îneci, dai din mâini. Ai, n-ai șanse, știi, nu știi să înoți, dai din mâini. Dacă ai… mâini. Uite, Kovesi a avut. Din nou. A sesizat CEDO. Ce are de pierdut? Dacă CEDO respinge, oricum toată procuratura e în genunchi și așa va rămâne până nu vom schimba articolul 132 din Constituție, dar și pe cel referitor la CSM. Dacă CEDO admite, cel puțin oferă o bază de contestare a deciziei CCR, iar aceasta nu va mai putea fi aplicată în cazul altor procurori (fără asumarea explicită a unor penalități pentru statul român).

Ah, și încă ceva!

Domnul Toader zice (pentru Agerpres) că „CCR nu judecă oameni, judecă excepţii, obiecţii sau conflicte juridice de natură constituţională. La CEDO te adresezi împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă”.

FAIN! Deci dacă CEDO constată că CCR a încălcat drepturile unui om, judecând ca o instanță de judecată, asta ar însemna cumva că CCR s-a transformat în instanță extraordinară? Păi tribunalele extraordinare sunt interzise explicit prin Constituție. Ele caracterizează, de regulă, juntele militare și loviturile de stat. Cum ar fi să constate CEDO că în realitate Curtea Constituțională a României este un tribunal extraordinar?