73.729 afișări

Tancurile sunt aici

Moise Guran

Există o foarte ciudată perioadă din istoria României, una în care poporul n-a înțeles propriu-zis ce i se întâmplă, acționând complice sau neacționând, prostește, întru propria-i înlănțuire. Este vorba de perioada 1945-1948 (iar eu am mai scris despre asta acum un an, aducând și un text dintr-o carte de istorie, click aici). Azi, la peste 70 de ani de la acea perioadă, nu vedem similitudinile pentru că ne agățăm de detalii. Atunci România era ocupată de tancurile sovietice, ne place să spunem. Acum nu e. Sigur nu e? Dar dacă tancurile arată azi altfel? Dacă în locul mujicului rus care deschidea ușile caselor cu piciorul, întrebând de devochki (fete) pe care să le violeze, în casele românilor intră tot felul de mojici, prin intermediul televizoarelor, violând creierele unor bunici (plural, femei și bărbați), incapabili să se apere de arme “sofisticate” precum photoshopul, montajul, “distort”-ul de voce și așa mai departe? Asta înseamnă război hybrid. Nu, nu omuleții verzi. Să vă spun cum aceste arme au câștigat alegerile din 2016, ca să vă faceți idee dacă în 2019 și 2020 mai avem sau nu alegeri libere.

Poate fi o discuție prin telefon cu Vlad Cosma pretextul pentru a ține cât mai mult pe ecran o poză trucată cu Codruța Kovesi, cum ne-am imaginat noi că ar fi fost în crama lui Ghiță? Spui în treacăt că poza e făcută de noi, “abuziv” cine pricepe că e un fals, bine, cine nu, rămâne cu poza, că o imagine e mai puternică decât o mie de cuvinte. Gata! Am văzut-o cu toții pe Kovesi în crama lui Ghiță. Apoi poza pleacă oricum pe internet, criticată cu bună credință sau criticată ca pretext de share, nici nu contează, pentru că reach-ul pozei e cam de cel puțin zece ori mai mare decât al textului (diferența dintre impactul de facebook pe time-line, unde poza ocupă oricum 95% din total și interacțiunea, care nici nu presupune în mod necesar un click către text, poate fi și un simplu like, sau share fără să știi ce share-uiești). Acesta este un viol, o otrăvire diseminată, o invazie a creierului, în care nici 10% dintre adresanți n-au priceput ce ai făcut, iar dintre aceia, sub 1% vomită scârbiți, înțelegând în totalitea mojicia!

Să dăm timpul înapoi doi ani, la alegerile din 2016… După un an în care cuvântul “tehnocrat” (un cuvânt relativ necunoscut până atunci marii majorități a populației) a fost abuzat în cele mai obscene combinații până a ajuns în mințile oamenilor sinonim cu monstru, apare o înregistrare pe youtube, în care hackerii Anonymous spun că Cioloș este finanțat de Soros, ba chiar ascunde faptul că la Colectiv a fost o crimă premeditată și ascunsă de autorități. Explică-le bunicilor că oricine poate face un cont anonim pe youtube, că Anonymous se ocupă cu altceva și că falsul este destul de evident! N-ai cum! Lovitura e dublă – produce angajare pentru cei deja momiți cu creșteri de salarii și pensii, produce dezangajare în tabăra cealaltă, unde poate oamenii nu erau convinși de PSD. Nici nu trebuie să fie convinși de PSD, totul e să se îndoiască suficient de ailalți încât să nu vină la vot!

„Nu iese fum fără foc” zice o vorbă pe care o știe toată lumea. Da, dar de la distanță nu poți deosebi fumul de ceață. În cinematografie confuzia e utilizată pe scară largă. Ceața iese fără foc, totul e să produci multă ceață, astfel încât unii să creadă că e de fapt fum, iar ei știu că fumul nu iese fără foc.

Au mai fost libere alegerile din 2016? Păi ce, i-au fugărit rușii cu tancurile pe români să nu voteze, sau ca să-i determine să voteze PSD? Nu, dar invazia creierelor prin intermediul televizoarelor a produs cea mai mică prezență la vot din istorie, doar 39%, ceea ce a malformat prin efect de bază rezultatul – deși PSD a pierdut cam un milion de voturi, raportat la o bază de participare semnificativ mai mică, a avut un procent mai mare din voturile exprimate. Desigur, incapacitatea liderilor din Opoziție (ca să nu zic direct absența lor) de a contracara această invazie a contat și ea în demobilizarea propriului electorat.

Acum, focul încrucișat, îndreptat împotriva Codruței Kovesi nici măcar nu mai vizează oprirea acesteia în drumul către funcția de procuror european. Observați că nici măcar nu se mai discută despre asta, nici despre pericolul real ca acea Secție Specială de Investigare a Magistraților să fie cireașa de pe coliva scoaterii de facto a României din UE, prin suspendarea dreptului de vot și a fondurilor europene, din cauza subordonării Justiției, ba chiar a creării unei așa-zise Justiții, asumată politic în ciuda opoziției UE. Sigur, asta nu se va produce înainte de alegerile europarlamentare, dar să observăm că după aceea o astfel de acțiune devine din ce în ce mai greu de evitat, ceea ce, paradoxal, ar putea sluji tot PSD și retoricii eurofobe cu care acesta și-a propus să-și facă campanie electorală în 2019 și 2020 – “dacă vine criza nu vine că suntem noi tâmpiți și am dat bani fără să-i avem, vine că ne urăște UE”. Nu mai contează că Dragnea și-a construit propria Justiție, contează doar ca toți cei care cred în DNA și în lupta anti-corupție să fie izolați, alienați, să li se reducă vocea și să nu mai participe la vot.

La alegerile din 1946, pe lângă mituirea celor mai săraci dintre români cu împroprietăriri (reforma agricolă din 1945 a fost fix ceea ce sunt acum măririle de pensii și salarii), pe lângă falsurile grosolane ce au urcat procentul câștigat de comuniști de la 48% (după unele surse) la aproape 80% (cu tot cu maghiari; da, Uniunea Populară Maghiară a fost și atunci aliata comuniștilor) a mai contat ceva – prea mulți români au înțeles să protesteze prin neparticipare la vot. Puțini au înțeles ce vine. Tactica aleasă de Stalin între 1944 și 1948 a fost să mascheze ocupația sub o aparență de democrație (s-a numit democrație populară), să ocupe pas cu pas instituțiile statului și să-i dezangajeze pe opozanți. Ultimul dintre ei, Regele Mihai, a fost forțat să plece. Teroarea dezlănțuită imediat după aceea a completat, nu a inaugurat, a completat înlănțuirea națiunii române. Cei care înțelegeau ce se întâmplă (creierele, elita națiunii) au fugit sau au fost eliminați fizic. Spre deosebire de popoarele altor țări comuniste, românii nu s-au mai răsculat niciodată (până în 1989).

Acum se întâmplă exact la fel – elita fuge sau e redusă la tacere, e dezangajată, lăsând mult loc de manevră noilor tancuri, ce ocupă ușor, cu instrumentele de azi, mințile celor mai creduli. Nu mai e nevoie să falsifici alegerile, să pui oameni cu parii la secțiile de votare, sau să plimbi votanții cu camionul de la secție la secție, ca în 1946 (sau ce, credeați că turismul electoral e inventat după 1990?). Azi avem televiziuni, avem facebook, internet… e suficient să ai aceste noi tipuri de tancuri. Iar ei le au sau, oricum, au o bună parte din ele. Alegerile mai sunt libere doar teoretic. Fără informare corectă votul nu e liber. Deturnarea rezultatului deja s-a produs, la fel ca în 2016, prin angajarea unora și dezangajarea altora.