34.376 afișări

The Situation Room

de Moise Guran

Cred că, după scăderea CAS-ului și a TVA-ului la alimente, Victor Ponta se califică lejer pentru titlul de cel mai eficient prim-ministru de după 1989. Nici măcar Adrian Năstase, maestrul său, nu a reușit astfel de performanțe, deși, în perioada Năstase, creșterea economică a fost mai puternică. Într-o țară cu principii, aceste performanțe nu îi scuză însă lui Ponta caracterul și, cu atât mai puțin, nu ar trebui să îi permită să ignore Justiția. Luând decizia să nu demisioneze, Ponta, la fel ca și Băsescu, ce refuză să se pensioneze, demonstreză doar că nu își înțelege rostul ca politician, menirea ca premier și, în final, chiar locul în Istorie.

ponta-iohannis-si-kovesi

O soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are

Dar România nu este o țară cu principii, în marea lor majoritate, românii au un pragmatism care poate merge până la complicitate cu corupția, căci, în cele mai multe cazuri, ei îl susțin, îl simpatizează și îl votează pe cel ce dă de pomană, iar nu pe cel ce merită. În ciuda unor accidente istorice (Năstase a pierdut alegerile prezidențiale în 2004 deși a dat, și la fel și Ponta în 2014) meritocrația nu are nicio șansă în țara noastră. Nu încă. Interesul politic trece prin burtă, iar pasiunea și idolatria pentru lideri depășește capacitatea oamenilor de a ține cont de principii.

Aș putea să vă dau numeroase exemple despre baroni locali și parlamentari votați fără nici cea mai mică apăsare privind dovezile destul de clare de corupție, sau aș putea să vă dau contra-exemplul încercărilor de decredibilizare a DNA, în ciuda eficienței de care a dat dovadă această instituție. De ce am crede acum că DNA face un joc politic, așa cum insistă propaganda PSD? Acest tip de propagandă mizează pe faptul că noi, românii, suntem o nație slabă, țara noastră este o democrație încă necoagulată, iar această slăbiciune decurge firesc din cea a principiilor de care vorbeam mai sus. Continuând logica, în mod necesar o națiune slabă are lideri slabi, oameni care confundă compromisul politic cu cel moral, lideri care, fie îmbătați de propria popularitate comit abuzuri, fie robi ai lipsei de popularitate ajung în conjuncturi ce îi împing în mod inevitabil spre greșeli.

Și tot lipsa unui sistem clar de valori provoacă confuzii – ești puternic dacă demisionezi într-o situație ca asta în care este Ponta acum, sau ești slab? Păi depinde cine te judecă…

Un om slab nu va deveni niciodată un lider puternic

Lui Ponta îi pasă acum doar de un lucru – ce zic ăi din partid și în ce măsură riscă să piardă majoritatea. Ăi din partid i-au spus probabil că dacă își dă demisia e slab. Probabil la fel i-au spus și aliații politici. Desigur, aceste declarații sunt vax albina, ăia i-au spus ce voia să audă. Îl vor înjunghia în spate la prima ocazie în care devine clar că nu mai poate păstra puterea. În PSD, pasiunea cu care sunt lingușiți liderii e comparabilă ca intensitate doar cu ferocitatea cu care în final sunt măcelăriți – vorba lui Vlad Petreanu, la intervale regulate, ăștia trăiesc o noapte a cuțitelor lungi, în care își devorează șeful. Ponta știe asta, el însuși a preluat puterea în urma unei nopți a cuțitelor lungi, așa că a ales să mimeze în continuare puterea. Tare în gură, că la noi în ţară contează mult să fii tare în gură, Ponta nu demisionează doar pentru că, dacă o face, va fi măcelărit de ai lui. De DNA oricum nu scapă, acum pentru el e important să-și domine partidul.

Din păcate pentru noi toți, momentul seamănă cu cel al referendumului căruia Băsescu i-a supraviețuit fără să îl câștige. A mai avut legitimitate după aceea? Foarte puţină pe plan intern, iar pe plan extern, Băsescu a fost de fapt resuscitat de situația din Ucraina. Mai țineți minte, în 2012 a stat trei luni închis în Cotroceni, iar apoi a devenit agent electoral al Elenei Udrea. Şi Ponta a primit un vot împotrivă la alegerile trecute, dar era în primul rând problema partidului său (fiind la guvernare) dacă îl menţine premier. Şi l-a menţinut până la chestia de acum cu DNA-ul care, uite, nu-i afectează poziţia în partid, dar îl face incompatibil în fruntea guvernului. Un prim ministru urmărit penal, rămâne premier la el în partid și la el în sufragerie, pe plan internațional nu va mai vorbi nimeni cu el. Poate premierul Bulgariei să-i mai răspundă la telefon. Vedeți, pentru ăi din partid, decizia de a nu demisiona a lui Ponta este un gest de putere, ba chiar, fiind un partid cu mulţi anchetaţi sau condamnaţi, Ponta tocmai a devenit mai de-al lor, deci cum să nu se solidarizeze? Însă pentru cei care vor judeca România ca pe o țară ce tolerează în fruntea guvernului un prezumtiv infractor, gestul lui Ponta de a nu demisiona este unul de înfiorătoare slăbiciune. De vulnerabilitate. A lui şi, implicit a ţării.

Dar nu, nu e doar Ponta vinovat de asta… Acum hai să ne uităm puţin peste gard, la Opoziţie…

Iohannis pe fază, Opoziţia pe nul

În primul rând, preşedintele Iohannis a făcut până acum toate greşelile pe care speram să nu le facă. La începutul acestui an, vă spuneam că trădarea politică are întotdeauna un preţ plătit de la buget şi că o încercare de schimbare a majorităţii prin cooptarea aliaţilor lui Ponta ar fi un dezastru şi dacă reuşeşte. N-a reuşit. Ba, din contră, uite, în situaţia de acum, pesediştii vor face zid în jurul lui Ponta pentru a nu-i da lui Iohannis posibilitatea fie să forţeze alegeri anticipate, fie să îi aducă pe ăi de la PNL la guvernare. Dacă preşedintele n-ar fi făcut inutilele declaraţii privind dorinţa lui de a-l vedea pe Predoiu premier, poate acum pesediştii l-ar fi basculat pe Ponta pentru a căuta tot unul de-al lor premier, că au în continuare majoritate. Poate nu ar mai fi acum atât de dispuşi să răstoarne ţara, să o ducă până la izolare internaţională (cum au făcut şi la referendumul din 2012, dar şi în marţea neagră) doar ca să se salveze.

Revenind la Iohannis, îi place sau nu, este şi preşedintele pesediştilor, incluzându-i aici pe toţi românii care votează PSD, nu doar membrii acestui partid. Asta încă nu mi s-a părut că a înţeles-o preşedintele. Și totuși, pentru prima dată de când e la Cotroceni, Iohannis a făcut vineri exact ceea ce așteptam de la el – o reacţie scurtă după DNA, o cerere de demisie fără prea multe cuvinte, apoi, seara, la TVR, o atitudine răbdătoare, chiar parental-înţelegătoare, prin care îşi exprima speranţa că Ponta va demisiona în zilele următoare.

În partea ailaltă, la PNL, Alinuţa şi Vasile aveau şi ei o moţiune pe sesiune şi trebuia să o folosească. N-au fost în stare să-şi aducă toţi senatorii la votul pentru ridicarea imunităţii lui Şova, deşi probabil ştiau şi ei, dacă ştiam şi eu, că o eventuală cădere a lui Şova va vulnerabiliza foarte mult poziţia lui Ponta, dar s-au găsit să facă şi ei o moţiune de cenzură doar pentru a-i da lui Ponta apă la moară că vai ce coincidenţă… l-a chemat DNA-ul cu o zi înainte de a depune PNL-ul moţiunea. Observaţi ce scenă politică avem… pe cât de ticăloşi sunt unii, pe atât de gâgă sunt ăilalţi. Opoziţia este acum doar un cuvânt gol de conţinut… n-au lider, n-au program, n-au nici măcar seriozitatea de a veni dracu la Parlament când se dau voturi importante… Dar vor la putere! Vor, că le iese lor în sondaje că cu cât se fac alegeri mai repede, cu atât vor captura mai mult din popularitatea lui Iohannis. Stupid! Alinuţa şi Vasile au de dus o luptă pe viaţă şi pe moarte în acest sfârşit de sesiune parlamentară – trebuie să găsească modalitatea de a bloca intenţiile de modificare a Codului Penal. Din păcate pentru ei, n-au de partea lor nici măcar toţi oamenii din propriul partid.

Ceea ce ne aduce în mod inevitabil la dansul de kamikaze al DNA…

Începerea urmăririi împotriva premierului Ponta se cerea cu necesitate acum. Bănuiesc că procurorii DNA au sperat să aibă şi mărturisiri complete de la Şova, înainte de a demara această acţiune. Epuizând această posibilitate odată cu votul din Parlament, DNA se poate baza doar pe celelalte probe într-un dosar care poate pleca de la falsuri şi evaziune fiscală, dar care va rămâne incomplet dacă nu merge până la un eventual trafic de influenţă ce trebuie demonstrat în legătură cu activitatea deputatului (nu a avocatului) Ponta, în încheierea contractelor dintre Şova şi Rovinari/Turceni. Au fost mulţi oameni implicaţi acolo, sunt mulţi cei care ştiau ceea ce ştia şi Ponta despre contractele băieţilor deştepţi, iar eu presupun că SRI e dator să păstreze un ochi vigilent asupra unor obiective industriale de asemenea anvergură. De aceea cred că DNA-ul n-a scos tot ce avea despre acele afaceri din 2004-2008, despre ancheta comisiei din care a făcut parte şi Ponta, despre datele transferate la DIICOT (vezi disperarea cu care, mai târziu, premierul Ponta şi-a securizat pentru un apropiat al său postul de Procuror General, în urma negocierilor cu Băsescu, şi tot el a propus-o şi pe Alina Bica la DIICOT) şi, în fine, despre o eventuală relaţie de cauzalitate între investiţiile de la Rovinari, Laurenţiu Ciurel, contractele cu Şova şi plăţile lui Şova către Ponta. Dacă nu reușește să demonstreze faptul că Şova a plătit de fapt un trafic de influenţă al lui Ponta, atunci DNA-ul are o problemă. V-am mărturisit dezamăgirea mea atunci când DNA nu a obținut o condamnare serioasă în cazul Dragnea. Dacă DNA începe urmărirea penală împotriva primului ministru provocând căderea guvernului, apăi mă aştept la o condamnare serioasă a primului ministru. Dacă nu, atunci Codruța Kovesi va trebui să își asume responsabilitatea prin demisie. Sunt primul său susținător, cred în puterea de caracter a acestui om, însă nu ne jucăm de-a răsturnarea guvernului. Într-adevăr, aș prefera o țară în care DNA-ul să nu aibă motive să se apropie la mai puțin de un kilometru de primul ministru, însă chiar dacă nu suntem în acea țară, procurorii DNA trebuie să documenteze bine acuzațiile înainte de a face acte care pot răsturna de exemplu un guvern. Altfel se duce dracu’ toată credibilitatea luptei anti-corupție și, bineînțeles, atașamentul românilor, atâta cât e, pentru această luptă și pentru ideea de cinste.

Nu mă pot abține să nu observ și faptul că începerea urmăririi penale împotriva lui Ponta poate avea un efect, încă nu știu care, asupra inițiativelor parlamentare de modificare a Codului Penal. Există acum un risc mult mai mare de a scoate lumea în stradă cu aceste inițiative, dar, desigur, dacă altceva nu mai contează, este posibil ca penalii din Parlament și de la guvernare să își asume acest risc. Poate fi o întâmplare, dar nu cred că la DNA sunt foarte multe chestii întâmplătoare.

Creșterea prestigiului DNA prin succesele aduse de condamnări definitive, este în acest moment cel mai puternic motor de influențare pozitivă a principiilor pe care le are națiunea. Vă spuneam la început că e greu cu principiile într-o țară săracă… Ei bine, DNA-ul nu dă nimănui de mâncare, dar, demonstrând că se poate și altfel, această instituție influențează caractere, crează modele și schimbă idealuri în societatea noastră. Și ar face bine să nu dezamăgească.