Vara „M*ie PSD!”

Moise Guran

Să mă scuzați pentru indecența din titlu, dar ea exprimă acum o filosofie de mase. Știu, nu e acel tip de filosofie ce ai dori să-i fie lipită ca o etichetă țării tale în istorie, dar asta e țara! Nu-s eu prea priceput la filosofie, dar strict tehnic, filosofia “M*ie PSD” pare a se încadra undeva între hedonismul cinic, pasional, și scepticismul târziu, nițeluș cam “irațional”. Lăsând gluma la o parte, să observăm că viteza cu care se răspândește acest tip de sentiment pentru partidul aflat la guvernare, nu are cum să nu influențeze evenimentele politice viitoare. Andrei Pleșu scria că demonstrațiile de stradă ar trebui să intimideze puterea, nu doar să o ia la mișto. Deși personal sunt foarte puțin de acord cu domnul Pleșu, cei de la Corupția Ucide au făcut un colaj cu diverse galerii ce exprimă filosofia acestei veri, într-un mod ce s-ar putea totuși să intimideze pe cineva.

  1. După ce a devenit foarte evident eșecul tentativelor de a-și dezincirimina faptele penale prin ordonanțe de urgență, Liviu Dragnea a făcut ce face el de obicei în astfel de situații – a temporizat jocul, pentru a putea negocia fără presiune. Pare că negocierea s-a încheiat. Ați observat schimbarea de atitudine a lui Tudorel Toader? Cât de distanțat era acum o lună (N-ar trebui să modificăm Codurile prin OUG) și cât de agresiv a devenit acum, fix cu o propunere de OUG care ar schimba Codul de Procedură Penală? Ca să nu existe dubii, Tăriceanu îl susține pe Tudorel, de unde rezultă clar că Tăriceanu și Dragnea au ajuns la o înțelgere și chiar la un plan.
  2. Doamna Vasilica Dăncilă și-a luat concediu. N-a cerut președintelui să numească un prim-ministru interimar, ci a delegat ea printr-o decizie conducerea operativă a guvernului către Stănescu. Pe cale de consecință, nici nu cred (dar nici nu o exclud) în teoria potrivit căreia guvernul va da o ordonanță în perioada în care doamna Vasilica este plecată. Iohannis a deschis procedura conflictului de natură constituțională, dar, de vreme ce CCR îl va dezbate la toamnă, asta este o pasă în adâncime pentru constatarea nulității unei eventuale OUG. Totuși nu cred că este o coincidență suprapunerea concediului premierului cu Mitingul Diasporei, de pe 10 august. Oamenii ăia vin să-i ceară să plece. Îi vor cânta imnul verii sau o vor intimida? O să vedem.
  3. Execuția bugetului de stat și deficitul monstruos (dublat în iunie față de primele cinci luni, când deja înregistrase un record) arată destul de clar faptul că Guvernul ticăie. Nu vă lăsați păcăliți de ieșirile arogante ale lui Orlando, lucrurile merg prost, spre catastrofal, iar rectificarea bugetară asta a și pus în evidență. De aici și inevitabilitatea unor ordonanțe de urgență ce ar trebui să-l scape pe Dragnea înainte de căderea guvernului Dăncilă. Căci da, n-am niciun dubiu, acest guvern va pleca în câteva săptămâni, poate în câteva luni. O demonstrează faptul că nu se mai grăbesc cu Legea Pensiilor, confiscarea Pilonul II fiind singura opțiune aritmetică de ieșire dintr-un colaps bugetar inevitabil.
  4. Opoziția nu pare defel conștientă de faptul că sub nicio formă, dar sub nicio formă, România nu poate deține președinția UE cu acest guvern de tâmpiți (gafa lui Fifor cu rachetele le întrece pe toate). Când zic Opoziția, mă refer la PNL. Oamenii își văd de ale lor, pe ideea că le va spune Iohannis ce să facă într-o astfel de situație. Iar Iohannis va accepta probabil un alt pesedist, unul mai spălat așa (numele Corinei Crețu s-a tot vehiculat) care să facă un guvern de tranziție. Până atunci Dragnea își va fi dat ordonanțele, sunt convins, dar asta desigur nu-i va afecta nicicum nici pe Iohannis, nici pe peneliști, că… n-au avut ce face!

După estimarea mea, liniștea acestei veri va mai dura maximum o săptămână. USR-ul pare că va reuși să strângă semnăturile pentru campania “Fără penali” și, de fapt, asta este singura șansă de a opri o acțiune care, din nou, se dovedește bine planificată, implacabilă din momentul în care Dragnea și Tăriceanu s-au înțeles. Încep să cred că filosofia din titlu va juca un rol mai important decât pare acum, căci ea antrenează, vrem, nu vrem, o puternică forță de masă.