Cât de mare e gaura lăsată de PSD? Păi… pregătiți-vă de impact!
Moise Guran
Până să ne facem griji de Bugetul pe 2020, haideți să inventariem bombițele lăsate de șarlatanul de la Finanțe în Bugetul pe 2019. Există o gaură încă nedevoalată mult mai mare și decât își poate imagina Consiliul Fiscal, o gaură neagră pe care nu o putem calcula exact, dar asupra căreia există câteva indicii clare că e acolo. Le inventariez cu link pe fiecare pentru detalii:
1. Creșterea raportată a TVA este mult mai mare decât creșterea consumului, iar asta sugerează întârzieri la rambursări, probabil de câteva sute de milioane de euro. Acest mod de a opera cu banii companiilor exportatoare este pur și simplu fraudulos. Păcăleala e oricum doar pe CASH. Pe ESA măgăria se vede, dar se vede abia prin martie anul viitor.
2. Proiectele cu finanțare europeană sunt mult întârziate (o spun primarii, unii chiar de la PSD), semn că nu-s bani de cofinanțare. Dar tăierea lor reduce PIB-ul. E ca și cum ți-ai tăia craca pe care stai, ca să recuperezi rumegușul rezultat din tăiere. Din exercițiul 2014-2020 România abia a atras 30% din fondurile europene alocate. Și suntem în 2019.
3. Creșterea pensiilor de la 1 septembrie se bazează pe o poveste de îmbunătățire a colectării cu 3,6 mld. lei în partea a doua a anului. În fapt, această poveste a fost nu numai mobilul unor creșteri (ex-ante) de pensii pentru care banii nu există, dar a și justificat ca scop amnistia ficală, prin care Ciorbea și alții ca el au scăpat de datorii uriașe. Golănii pesediste!
4. Plata unei părți (cam 1 mld. lei) a pensiilor din decembrie 2018 după data de 1 ianuarie 2019, pentru a salva deficitul pe cash de anul trecut. Evident, suma se trece pe deficitul din 2019.
5. Aglomerarea proiectelor deschise prin credite de angajament în 2017 și 2018. Acestea se fac din Trezorerie dar se trec în deficit la închiderea proiectului. Nu pot ști exact cât înseamnă asta, nimeni nu știe, dar cam așa s-au dat cel puțin jumătate din proiectele locale finanțate prin PNDL-ul vieții. Avertizam încă din ianuarie 2017 asupra acestei teribile capcane.
6. Achizițiile militare au un regim similar creditelor de angajament. Comanzi rachete Patriot în 2017, le treci pe deficit la livrare. Ei bine, livrarea e în 2019, implicit și deficitul.
7. Transferul asistenței sociale în bugetele locale a lăsat practic fără finanțare cheltuielile curente (salarii inclusiv) pe ultimele (câte?) luni ale anului.
8. Creșterea PIB a fost supraevaluată. La jumătatea anului și pe cifrele oficiale diferența e cam de un procent iar frânarea industrială din această vară sugerează o creștere ce poate fi sub 4% la final de an, față de 5,5% pe cât a fost calculat bugetul. 1% dacă rămâne, asta înseamnă 2 mld. Euro, deci o gaură implicită în buget de cel puțin jumătate de miliard de euro.
Acestea sunt doar indiciile vizibile. Cu cât vor urca ele deficitul pe 2019? Spre 4%, zic unii. Eu nu văd cum ar putea să nu depășească 5%. Brace for impact!
Rezolvarea unei astfel de situații implică multă știință și o abordare foarte puțin contabilă. Sub nicio formă nu se rezolvă cu toporul, pentru că, să vă mai spun un secret (de-al lui Polichinelle) – cam 30% din creșterea PIB pe ultimii trei ani este de fapt generată din creșterea salariilor bugetarilor. Acestea se trec în PIB exact așa, ca valoare adăugată brută, iar dacă creșterea lor a generat un caritas al creditului guvernamental (despre care am avertizat aici și aici) tăierea pură și simplă a acestui caritas înseamnă intrarea instant în recesiune, îngustarea și mai mare a spațiului fiscal, îngustarea posibilității de creditare a statului… Practic, dacă acționează cu toporul, noul guvern nu dezleagă nimic din teribila încurcătură generată de PSD, abia se leagă și mai strâns de mâini și de picioare. Despre asta însă în următorul articol, ca să nu vă aglomerez, că avem nevoie și de multă minte limpede, pe lângă o viziune economică, nu contabilă.
