20.281 afișări

România Reală și ajutoarele sociale (I)

Moise Guran

Barometrul Europa FM ne oferă posibilitatea să facem ceea ce politicienii/partidele/statul ar fi trebuit să facă de mult timp. Să afle percepția românilor în legătură cu politicile publice, sociale și economice. Azi, grație sondajului IMAS (relevant la nivel național, cu o marjă de eroare de +/-3%) vă ofer o privire în profunzime asupra percepției privind ajutoarele sociale. Evit să îmi spun prea mult opiniile în acest material, dar am făcut-o de multe ori (găsiți de exemplu aici unul scris imediat după marele miting al PSD de la București, din vara trecută). O să o fac din nou, dar integrat, după ce analizăm (într-un material viitor) percepția românilor în privința taxării muncii. Nu uitați, stânga și dreapta sunt concepte ce se referă în primul rând la stimularea sau nu a muncii, prin politici sociale și fiscale. Restul e can-can. În rândurile următoare vă ofer câteva planșe din Barometrul Europa FM, pe care le voi pune în context, cu ajutorul cifrelor extrase de mine din fișa tehnică a sondajului IMAS.

Prima întrebare este oarecum vagă, dar a fost intenționat formulată așa, pentru a măsura interesul românilor pentru această problematică. După cum arată răspunsul, interesul e foarte mare. Privit în profunzime, sondajul arată un interes constant, pe toate categoriile demografice, sociale și economice. Doar două observații

  1. pensionarii par a fi cei mai interesați de această problemă (67% DA), față de cei foarte tineri (18-29 de ani, 59% DA)
  2. Pe regiuni, Moldova spune cel mai hotărât DA (69%); ceva mai moderat, Bucureștiul (DA – 59%)

Următoarea întrebare i-a vizat pe cei care au considerat că există o problemă. Adică de ce ar fi o problemă…

Observați, doar 15% își pun problema impactului bugetar, în vreme ce 6% spun că problema e că-s prea mici, iar un procent oarecum similar se gândesc că e o problemă în modul de acordare. Și de aici încep surprizele… Unde credeți că-s cei mai mulți cetățeni care consideră că ajutoarele frânează cheful de muncă? În orașele mici și medii (73%) ale Munteniei (74,5%). În Transilvania, unde criza de forță de muncă e o problemă mai mare decât oriunde, 68% au ales această variantă de răspuns, iar în Moldova, unde e cel mai mare șomaj din țară, 63%.

Bun, acum ne întoarcem la baza totală de repondenți și îi întrebăm ce ar trebui să facem cu ajutoarele sociale, excluzând în mod intenționat o variantă de reformare a lor și forțându-i să se pronunțe strict pe o modificare a cuantumului lor. Măsurăm astfel tendințele de radicalizare.

Așadar aici opiniile sunt ceva mai nuanțate – 53% le-ar reduce sau le-ar tăia de tot, 41% le-ar păstra sau le-ar crește. 38% ăla, e un procent important! Dacă apare mâine un partid extremist care anunță că va tăia ajutoarele sociale, s-ar putea să intre în parlament numai cu asta. Aici dezacordurile sunt MAJORE, între diferitele categorii sociale și demografice. Astfel, cei mai tineri (18-29 de ani) răspund în proporție de  52% că ar mări ajutoarele sau le-ar lăsa la același nivel. Toți cei de peste 30 de ani, au răspuns în proporție de peste 50% că le-ar reduce sau le-ar tăia, dar se remarcă cei de peste 45 de ani (inclusiv pensionarii) care, cu un vot covârșitor (42%) sunt pentru eliminarea completă a ajutoarelor sociale. Discrepanța serioasă vine aici de la orașul București, capitala țării noastre. Aici se concentrează cei mai mulți “generoși” cu un vot de 56% în favoarea creșterii (33%) sau păstrării la același nivel (23%) a cuantumului ajutoarelor sociale. Altă surpriză de proporții –  cel mai radical vot în favoarea eliminării complete a ajutoarelor sociale nu este în Ardeal (35%) ci în Moldova (46%).

Acum că am măsurat tendința de radicalizare, ne întoarcem către popor și negociem o variantă de reformă a ajutoarelor sociale. Nu le mai dăm posibilitatea să aleagă între tăierea sau mărirea lor, ci îi întrebăm cum ar trebui acordate. Iaca!

Sub 30% sunt pentru acordarea ajutoarelor în bani, deci e clar, banii (cash) trebuie eliminați. Răspunsurile sunt cam la fel pe toate categoriile, cu o singură și mare excepție – Bucureștiul, din nou! Aici răspunsul “în bani”, deși tot mic, e cel mai mare din țară – 36%. La polul opus e Moldova (24%), în timp ce Transilvania și Muntenia sunt pe media națională cu acest răspuns. Dar, stai! Răspunsul la această întrebare este atât de categoric, încât merită să ne întoarcem la întrebarea anterioară, să-i întrebăm pe cei care consideră că ajutoarele ar trebui mărite sau păstrate la același nivel, ca valoare, dacă ei le-ar da în bani sau în altceva.Ioooi! Mai puțin de jumătate (46%) dintre cei generoși, cei care cred că ajutoarele ar trebui păstrate sau chiar mărite, ar face asta cu bani cash. De ce oare? Aici IMAS-ul nu îmi oferă o fișă tehnică distinctă, dar observ că populația foarte tânără (18-29 de ani) a României este cea care ar da cel mai mult de mâncare asistaților social (49%), în timp ce pentru ajutoare în bani s-au pronunțat doar 26% dintre tineri. Așa s-ar explica aparenta contradicție, dar de fapt nu e nicio contradicție. Evident, în cazul celor care cred că ajutoarele trebuie micșorate sau eliminate de tot, procentul celor care le-ar lăsa în bani e și mai mic, doar 15%.

Acum, eu zic că în loc să ne radicalizăm pe acestă problemă, să aducem argumente de tipul sunt puțini, nu e mare impactul, șamd, ar trebui să plecăm de la premisa că această problemă, a ajutoarelor sociale trebuie investigată și mai mult, și mai în profunzime. Așa cum am promis, evit deocamdată să mă pronunț mai mult decât am făcut-o prin alte articole anterioare. Aveți aici un link către ce înseamnă ajutoare sociale, tipuri și cuantumul lor, iar eu voi reveni asupra subiectului după ce vă prezint o analiză referitoare la percepția românilor despre impozitarea muncii. Sondajul ar trebui să fie un instrument util pentru cei care fac politici publice, dar… despre asta într-un articol viitor.