Dragnea trage de timp, dar timpul nu mai e de partea lui

Moise Guran

Protestul magistraților se extinde în țară, sunt acum peste 80 de parchete, judecătorii și tribunale care, sub o formă sau alta, și-au redus activitatea până la abrogarea OUG7. Guvernul trage de timp, eliberând lent, câte o supapă, câte o supapă, în așteptarea diluării protestului. Secția Specială e deopotrivă și o miză mare, dar și o miză falsă – ea n-a fost creată prin ordonanță și va fi oricum redundantă dacă Dragnea&2Dorel pun mâna pe Parchetul General. Dar societatea dă semne de trezire și trasul de timp nu mai ajută pe termen scurt.

După marșurile de protest din weekendul trecut, actorii teatrelor naționale din București și Cluj s-au solidarizați cu magistrații și au anunțat că vor purta și ei banderolele albe în semn de protest față de schimbările din Justiție. Spun că iau în calcul inclusiv oprirea activității. Actorii nu ar trebui subestimați. Intervenția lor, vara trecută, a mobilizat societatea în strângerea de semnături pe ultima sută de metri a campaniei „Fără penali în funcții publice”. Sunt oameni cunoscuți, iubiți și respectați și nu m-aș mira deloc ca alte categorii profesionale să le urmeze exemplul.

De altfel, imediat după aceea, organizațiile civice din Cluj, mult mai vii și mai coerente în ultima perioadă decât cele din București, au chemat la o solidarizare națională cu magistrații prin purtarea banderolei albe pe mână de cât mai mulți oameni… pe stradă, la serviciu, oriunde. Ar fi ceva puternic din punct de vedere vizual, dar, odată atinsă coerența națională și conștientizarea de sine a masei celor care sunt alături de magistrați, banderola aia ar mai putea fi și un pas către o grevă generală, în solidaritate cu cei din Justiție. Păi ce, mediul economic este fericit, după schimbările bruște, dese și iresponsabile din fiscalitate? Toată țara e tensionată și o scânteia poate zbura guvernul imediat, cu atât mai mult cu cât ne apropiem de alegeri iar parlamentarii nu-și permit nici ei solidarizări nepopulare.

Pe de altă parte însă, Secția Specială de anchetare a magistraților este doar o punte intermediară, necesară cu adevărat doar până la finalul lunii aprilie când Tudorel Toader va propune un alt procuror general. După aceea, secția specială nu îi mai este utilă, decât, eventual, ca instrument de back-up și constrângere suplimentară, căci dacă își pune procurorul general toată procuratura se transformă în secție specială, în instrumentul lui. Cine va mai rezista? Cine va mai face proteste? 

Așadar tot ceea ce crede Dragnea că trebuie să facă în următoarele două luni, este să cedeze cât mai puțin și cât mai treptat, punct cu punct din Ordonanța 7, pentru salvarea a două-trei dintre ele în vigoare până la numirea unui nou procuror general. Secția specială exista înainte de ordonanță, fusese probabil creată între altele pentru a putea întârzia dosarul Teldrum, dar s-a dovedit utilă și în surprinzătorul caz al doamnei Kovesi, a cărei ascensiune spre funcția de procuror șef european n-a fost anticipată de Dragnea și Toader. Au deschis o anchetă grăbită pe secția aia specială, riscând suplimentar, căci Kovesi a mers mai departe. Cu cât ea reușea mai mult, cu atât opinia publică se alinia în spatele ei și împotriva guvernului care încearcă să o oprească. Totuși, deși Secția Specială și-a dovedit deja din plin utilitatea pentru creatorii ei, ea poate supraviețui sau nu unei eventuale abrogări a OUG 7.

Desigur rostogolirea protestelor dinspre magistratură în societate e cel mai rău lucru ce i se poate întâmmpla lui Liviu Dragnea, dar și guvernului Dăncilă. Nu cred că nu s-au așteptat la asta, dar poate chiar voiau să vadă câtă forță de mobilizare mai are societatea, folosind OUG7 ca pe un test pentru următoarea OUG, aia cu completele de cinci, sau poate chiar una de amnistie. Ah, și încă ceva! Ați observat reproșurile voalate pe care pesediștii (și chiar Dăncilă) i le-au făcut lui Toader săptămâna trecută? Da, Tudorel Toader este dispensabil. Poate fi sacrificat, la o adică, la fel ca o supapă, pentru salvarea guvernului. Sau poate fi amenințat cu demiterea (pretextul fiind exact OUG7) astfel încât să fie împins spre următoarea OUG.