Ce a fost asta? Simplu! Când imaginația nu mai e suficientă, faci un exercițiu de imagine

Moise Guran

Doi dintre cei patru procurori ai Secției Speciale (SS) au ieșit la rampă. În prime time. Alegerea orei e importantă doar dacă pui în context. Faptul că tot ce a făcut până acum SS a fost o formalizare (legalizare) a rechizitoriilor expuse deja în studiourile PSD sugerează că și alegerea orei tot de acolo a venit. Conferința s-a anunțat pe la 16, iar pentru citirea unui comunicat nătâng chiar nu era nevoie de ora 19.30, alegerea fiind, în mod clar a cuiva care știe imagine și PR. La 19.30 nici pensionarii nu picotesc încă în fotoliile lor din fața televizoarelor, dar ajung acasă și oamenii muncii, mai tineri. Endorsarea domnului Stan de către o doamnă Florea, pe post de element statuar (mut; n-a zis nici mau) arată tot o strategie făcută de un profesionist, fața lui fiind complet necunoscută, în vreme ce ea a mai apărut pe ici, pe colea. Sigur, prestația a fost jalnică, dar, na!, astea-s resursele. Limitate. Întrebarea e de ce au făcut-o? Răspunsul simplu – ca să contracareze această hartă. Răspunsul detaliat, în rândurile următoare.

Protestul magistraților este din ce în ce mai amplu și mai vizibil. Nu, nu au sărit toți ca unul, nici în magistratură, la fel cum nici în societate, lumea nefiind împărțită între javre și eroi. Cei mai mulți sunt oportuniștii, cei care ling deștiul, îl ridică în aer să vadă încotro bate vântul, iar apoi fac și ei câțiva pași timizi în direcția aia. Nu mulți, doar câți să poată susține că și ei au fost de la început pro sau contra cuiva. Din patru mii de procurori, scrisoarea de protest a fost semnată de 800. Pe scările Palatului de Justiție de la București, acum o săptămână, au fost vreo 3-400 de magistrați. Nu știu câți dintre ei de la Curtea Supremă (judecând după fețele tinere de la protest, nu prea mulți) dar oficial Înalta Curte, cea care dă (trebuie să dea) trendul în Justiție a protestat împotriva OUG 7 câteva zile mai târziu.

Nu contează. Important este faptul că în această săptămână protestul magistraților a luat amploare, nu dă semne de oboseală, ba chiar pare să atragă o susținere a altor categorii profesionale și, în final, a întregii societăți. Pentru că protestul magistraților e vizibil, nimeni nu se îndoiește de existența lui.

De partea cealaltă, cine sunt cei care susțin subordonarea Justiției? O enigmatică doamnă Savonea și încă vreo câțiva judecători de la CSM și o Secție Specială despre care știam trei lucruri – că ar fi condusă de Adina Florea (formal nu este, dar imaginea celor doi sugerează că în realitate chiar este), că a ușurat DNA de dosarul Teldrum și că îi anchetează pe Kovesi, Lazăr și Timmermans (ultimii doi in rem).

Deci de ce au ieșit cei doi la rampă? La fel de simplu – pentru a contracara harta de mai sus, cu poza de mai jos.

În primul rând, pentru a arăta că există, pentru a contracara imagistic pozele cu sute de magistrați pe scările tribunalelor.

În al doilea rând, pentru a crea polarizare. Pentru a crea impresia că în magistratură sunt două tabere. În realitate, nu sunt. Sau, dacă sunt, a doua este a celor care se tem pentru pensia lor specială, a civiliștilor care nu înțeleg de ce ar avea treabă independența Justiției cu cazurile de divorț (sau de drept privat, în general) a celor care nu cred că vor fi afectați nici dacă Dragnea își face harem din România și pașalâc din Justiție, aruncându-i după gratii pe cei care i s-au opus, așa cum a făcut Erdogan în Turcia inclusiv cu magistrații. Ei cred că vor supraviețui și, probabil, nu se înșală.

I-au convins pe aceștia Stan și Florea să se alăture inexistentei aripi din magistratură care e de partea puterii? Mă îndoiesc. Pentru că ei știu că OUG este profund neconstituțională, că toate actele făcute acum de SS vor deveni nule de drept dacă OUG este abrogată (Kovesi nici nu va avea un proces, sau va avea unul ușor, dar ei se grăbesc să o inculpe ca să-i blocheze drumul european, nu de altceva) și mai știu (au văzut) că la conferința de presă SS a fost defensivă, încercând să justifice un abuz evident – NU, nu se comunică pe Legea 544, a informațiilor publice, începerea urmăririi in rem. Și în cazul Kovesi (înainte de începerea urmăririi in personam, secția a comunicat că are 18 plângeri penale) și în cazul Timmermans-Lazăr, SS a săvârșit un abuz. Plângerea penală nu înseamnă dosar penal, chiar dacă fizic, aceasta se pune într-un dosar cu număr. La viața mea de jurnalist eu am avut două astfel de dosare, soldate cu NUP – neînceperea urmăririi in personam. E o confuzie pe care publicul larg o face, pe care PSDTV o speculează la maximum, ba chiar a creat o fabrică de astfel de plângeri penale și de dosare fizice deschise in rem, care nu sunt de fapt dosare de urmărire penală. Și, pentru că nu mai era suficient (iar acesta este al treilea obiectiv al celor care au gândit conferința de aseară), în acest construct politico-mediatic a fost adusă și această Secție, care nu face decât să preia centrările televizate și să comunice pe o fază a procesului penal care NU este publică și, deci, nu poate face obiectul Legii 544/2001, privind informațiile publice.

Deci, ce a fost conferința de presă a Secției Speciale? Dacă mă întrebați pe mine, parte dintr-o dezinformare. Am dubii că au convins vreun magistrat că există într-adevăr două tabere antagonice în Justiție. Magistrații știu că este ilegal ce au făcut ei cu comunicatele alea. Aș îndrăzni să cred că demersul a convins și mai mulți magistrați să se alăture protestului. Dar publicul larg nu știe. Susținătorii PSD au văzut în sfârșit fața Justiției pe care ei o așteaptă, aia care va scoate dracii din DNA, o va aresta și o va arde pe rug pe vrăjitoarea Kovesi. E drept că aspectul (transpirat și fără cravată) al domnului Stan ar fi putut aminti acestui public de controlorul RATB, dar nu-s sigur că telespectatorii la care mai funcționează propaganda PSD chiar fac diferența între un controlor RATB și un procuror. Doar amândoi sunt exponenții autorității, nu? Unul e subordonatul lui Firea, celălalt al lui Tudorel. În plus, figura mută, de piatră, a doamnei Adina Florea, a avut rostul de a induce sentimentul de teamă (de forță) pentru a resuscita dorința de răzbunare, zdruncinată grav de parcursul european al Codruței Kovesi. Un exercițiu de imagine, menit să-i scoată pe ultimii susținători ai lui Liviu Dragnea din pana de imaginație. Sunt disperați! Și, deci, periculoși!