28.702 afișări

PSD ar merita desființat, dar instanța ultimă rămâne electoratul

Moise Guran

Am citit pe facebook apelul dramatic al unei românce din Londra, către vecinii din satul ei natal, un sat din județul Vâlcea, să-și protejeze bătrânii rămași acasă. Femeia postează o poză cu tatăl ei, bătut în propria lui bătătură de o bandă de adolescenți tâmpiți. Spun adolescenți, pentru că unul dintre ei este chiar tăguit în postarea femeii, așa că am aterizat și eu pe pagina lui. Dincolo de înjurăturile și amenințările pe care acesta le primește de la alți vigilantes de pe facebook, o observație – e prea tânăr ca să fie recidivist (de aceea nu dau linkuri, nu pare major) și, foarte probabil, nu este un beneficiar al recursului compensatoriu. De ce se întâmplă asta?

Filmele cu infracțiuni violente care circulă pe rețele și la televizor, deși au un mare impact asupra cetățenilor și e bine să circule, sunt doar frânturi ale unei realități mult mai crunte, de care vom trage ani de zile de acum încolo. În timp ce oamenii și posturile puterii se dau peste cap să demonstreze fie că recrudescența infracțiunilor cu violență nu are legătură cu recursul compensatoriu, fie că infractorii eliberați generos de Tudorel oricum ar fi făcut aceleași fapte, dar mai târziu, Asociația VedemJust, atrage atenția că icebergul este mult mai mare și decât ne pot arăta filmările de pe internet, dar și decât statisticile furnizate lăudabil și profesionist de sindicatele din penitenciare. Asta pentru că în timp ce ministrul Justiției spune că sunt 200 de infracțiuni cu violență comise de cei 14 mii de infractori eliberați timpuriu, statisticile poliției arată că în acest moment în România sunt aproximativ 300 de fapte de omor cu autor necunoscut sau neprins. Da, sunt 300 de criminali în libertate în țara noastră, cam șapte pe fiecare județ, sau, dacă vreți așa, cam un asasin la 10 comune. Or fi dintre cei eliberați acum din pușcării, precum cel de la Iași sau or fi infractori primari? Nu știm.

Pe de altă parte, extrapolând statistica generală a infracțiunilor cu violență, dacă sunt 300 de criminali neprinși, numărul tâlharilor și violatorilor neprinși, aflați în acest moment în libertate ar trebui să fie de cel puțin două ori mai mare. Cazul adolescenților tâmpiți care hărțuiesc bătrâni într-un sat din Vâlcea ne arată că în societate s-a activat și un soi de infracționalitate latentă, căci exemplul celor eliberați, așteptarea amnistiei mult presate de PSD dar chiar și ascensiunea la vârful statului român a unor infractori dovediți dar nepedepsiți, au creat deja modele inspiraționale. Au subminat adică nu numai încrederea cetățenilor cinstiți în lege și în bunele moravuri, dar i-au stimulat, le-au dat curaj celor necinstiți să treacă la acțiune. Efectul preventiv-educativ al dreptului penal, iată, acționează și invers – când un grup de infractori face legea, ceilalți infractori înțeleg bine mesajul.

Acum societatea civilă cere insistent abrogarea legii recursului compensatoriu. Eu cred că dacă nu fac asta urgent, Tudorel, Dragnea și ceilalți vor plăti un preț politic foarte mare. Preț politic înseamnă pentru unii ca ei pierderea alegerilor și trecerea în opoziție. Puțin, nu? Față de prețul plătit de sociate sigur că e puțin. PSD merită să se desființeze, iar dacă Justiția nu (mai) e în stare să facă asta, atunci tot noi, alegătorii o putem face. Și tot la urne.