36.567 afișări

Ce este Alianța Vestului și de ce s-a speriat toată lumea de ea?

Moise Guran

Prezentată ca o asociere cu scopuri de dezvoltare economică, ea îi reunește pe cei patru cei mai importanți primari PNL din, probabil, cele mai dezvoltate și mai de succes patru orașe ale României – Cluj, Timișoara, Arad și Oradea. De succes nu înseamnă mari. Arad și Oradea sunt ceva mai mici, dar cu atât mai emergente. Mai ales Oradea. Ilie Bolojan, acest Athos al celor patru muschetari, reușește un șah general. Paradoxal, asta se întâmplă la trei luni după ce s-a retras din conducerea PNL, delimitându-se aproape explicit de aceasta. Dincolo de interesul economic al unei hărți regionale (explicată bine de colegii de la Curs de guvernare, nu mai insist eu) cei patru au mult mai multe în comun, nu numai faptul că-s peste munți  – sunt pe bune conservatori de dreapta (vedeți prezența în Bihor la referendumul recent), sunt anti-PSD (în timp ce PNL, pe ansamblu, are percepția “aceeași mizerie”) lasă impresia de seriozitate (Robu și chitara lui sunt compensați de întunecata monosprânceană a lui Ilie Bolojan). În fine, niciunul dintre cei patru nu e mare fan DNA, chiar dacă doi dintre ei n-au avut nici în clin, nici în mânecă nici cu corupția, nici cu anticorupția.

Pentru PNL și pentru Klaus Iohannis, cei patru reprezintă reforma internă, evitată prea mult timp. Ultima dată cu ajutorul lui Iohannis, care l-a salvat pe Ludovic Orban într-un moment cheie. Cineva spunea că în poza aia e și Crin Antonescu, pe stealth mode. Nu știu, o fi. Nu-s sigur. Dar niciunul dintre cei patru nu este în grațiile lui Klaus Iohannis, iar dacă va dori pe bune sprijinul lor la Prezidențiale, actualul președinte va trebui să negocieze. Aș mai observa că ei au o compatibilitate mai mare cu Dacian Cioloș decât cu Iohannis, deși actualul președinte, dacă ar mai fi fost primar al Sibiului, probabil s-ar fi alăturat celor patru. Alianța Vestului este în primul rând un pol de putere în PNL, căci în niciun caz ea nu reprezintă alternativa “de lăutari” (cum îi spune Victor Ponta, cu referire la Orban). Antagonică prin definiție cu tot ce reprezintă București, având chiar o insinuare a sloganului UDMR din 2016, această alianță este, implicit, una îndreptată împotriva actualei conduceri a PNL. Deși acești oameni nu sunt traseiști și nu au intenția de a pleca din PNL, nu este exclusă o desprindere, dacă vor fi ignorați în continuare. Dar nu acum, nici mai devreme de 2020.

Pentru USR, Alianța Vestului se poate dovedi o catastrofă, căci, brusc, pentru alegătorul din Ardeal (și nu numai), USR nu mai este singura alternativă la PSD. Ea oprește hemoragia de alegători ai PNL, ba chiar are capacitatea de a lua alegători (profil conservator, mai ales 50+) de la PSD și ALDE. Ceea ce USR nu prea reușește, deocamdată. Oricum useriștii (percepuți ca progresiști, chiar dacă cei mai mulți sunt doar liberali) intră greu în mediul rural din Ardeal. Acum ar putea pierde și din orașe. Votul util, da!

Pentru UDMR, se poate dovedi încă și mai rău decât pentru USR, căci această alianță are în subtext mesajul – „Te scăpăm de București!”. Mulți dintre maghiarii dezamăgiți de colaboraționismul rușinos al UDMR se vor regăsi astfel mai bine. Dar nu e numai asta. UDMR poate dispărea și dintr-o prezență mai mare la vot (procentul scade, la același număr de alegători, raportat la o bază mai mare). Da, știu, au pragul alternativ, dar și acela scade și riscă să piardă Bihorul.

Pentru PSD și pentru Dragnea, Alianța Vestului reprezintă cumva răzbunarea lui Maniu, căci ea este în esență o alianță anti-comunistă. Este aceasta aripa uselistă (dispusă la colaborare cu PSD) a PNL? Eu nu cred asta. Și totuși, împărțirea teritorială a electoratului convine cel mai mult PSD, care a câștigat aproape de fiecare dată când harta electorală s-a colorat în roșu fix pe linia Carpaților. O hartă care ne-a dat frisoane tuturor.

De fapt, acesta este și motivul pentru care știrea a făcut înconjurul României – toți ne-am amintit de harta respectivă. Nu pentru că cei patru primari ar fi separatiști, ci pentru că gestul lor reprezintă totuși un ultimatum (pe toate liniile, nu numai pe cea economică) adresat Bucureștiului. Apărută ca reacție la tăierea investițiilor și la îndepărtarea evidentă de UE, Alianța Vestului reușește să rămână în același timp naționalistă și pro-europeană, românească, dar și nebalcanică, liberală dar și conservatoare. O sumă de aparente dihotomii (antagonice), înflorite din spiritul contradictoriu al poporului nostru. Cea mai mare greșeală pe care o poate face Bucureștiul (indiferent că el se cheamă Dragnea, Iohannis, Orban, Barna sau Cioloș) este să ignore Alianța Vestului. Ea trebuie adusă la București sau, și mai bine, Bucureștiul însuși trebuie să se înscrie în ea. Dar nu cu Firea, care e parte din problemă, de vreme ce a luat mai mulți bani decât ceilalți la începutul anului, la revoluția lu’ pește prăjit (fiscală).