38.971 afișări

Ceva nasol!

Moise Guran

Cam așa poate fi rezumată decizia Curții Constituționale, potrivit căreia toate deciziile definitive (completul de cinci) din ultimii patru ani și jumătate ale Înaltei Curții s-au dat ilegal. Compunerea instanțelor e motiv de nulitate absolută și rămâne de văzut cum va desena CCR o ieșire din situație. În opinia mea, Curtea Constituțională face un joc politic, oferind motivarea publică pentru o ordonanță de amnistie. Atât.

Cine a gândit toată mișcarea asta nu e deloc prost, dar nimic nu s-ar fi putut face fără complicitatatea CCR. De aceea îi și bănuiesc pe unul sau mai mulți judecători ai Curții că au ajuns consultanții de evadare ai lui Liviu Dragnea. Ce este în neregulă cu decizia CCR?

  1. Compunerea instanțelor nu este prevăzută în Constituție și deci nu este de competența CCR. De aceea nici nu s-a gândit nimeni atâția ani să sesizeze CCR cu asta. Așa cum mulți juriști de marcă au arătat, CCR ar fi trebuit să respingă ca inadmisibilă sesizarea.
  2. Ca să judece ceva ce e în lege (de competența instanțelor) iar nu în Constituție (de competența CCR) acțiunea a fost gândită să fie făcută printr-un conflict între puteri (Parlament și ÎCCJ). Sesizarea a fost făcută însă de guvern și, altă observație făcută de experți, acesta era un alt motiv pentru care CCR trebuia să respingă ca inadmisibilă sesizarea.
  3. Spre deosebire de excepțiile de neconstituționalitate, la care CCR are voie doar să spună dacă o prevedere legală este sau nu constituțională (nu că nu ar mai fi făcut-o dar CCR îi este interzis explict să legifereze pozitiv, adică să schimbe texte de lege cu alte texte de lege) la conflictele de natură constituțională între puterile statului CCR trebuie să spună și care este calea de rezolvare a conflictului respectiv. La fel ca și în cazul Kovesi, în care l-a obligat pe președinte să dea un decret (abuz grav din partea CCR și legiferare pozitivă) și la fel ca în cazul abuzului în serviciu (în care a schimbat un text din Codul Penal cu alt text) și de această dată CCR va spune ce se va întâmpla cu sentințele definitive ale Înaltei Curți din ultimii cinci ani. O monstruozitate!

Și totuși, mă îndoiesc că CCR va scrie cu subiect și predicat că Dragnea e nevinovat, că e băiat bun și să-l lase dracu în pace procurorii și Justiția. Dar e suficient să proclame nelegale sentințele și asta va deschide calea justificării politice a amnistiei. Va urma o mare presiune pe guvern, iar amnistia o va da Guvernul, nu e nevoie să o dea CCR. De aia zic – ceva nasol!

Hai să căutăm și partea bună în această nenorocire de decizie! Achitarea lui Dragnea de către CCR (o instanță politică) după ce instanțele de drept comun l-au găsit vinovat ar trebui să marcheze la nivel de mase înțelegerea necesității unei profunde reformări a Curții Constituționale. La fel ca în cazul căsătoriei precizate, Dragnea are acest “dar” de a compromite politic tot ce atinge. Dacă CCR își asumă complicitatea în salvarea lui, cetățenii României vor înțelege mai bine necesitatea depolitizării acestei “Curți”. Mai rămâne să se găsească și politicienii care să propună această reformă ce va necesita, da, modificarea Constituției.