102.059 afișări

Câteva gânduri de după un referendum ratat

Moise Guran

Eșecul unui astfel de demers național, pe cât de scump pe atât de traumatizant, nu ar trebui să fie o bucurie pentru nimeni. Înfrângerea prin neprezentare la un referendum ce interzicea pentru un viitor nedefinit legalizarea căsătoriilor gay nu înseamnă automat că societatea noastră este pregătită pentru o astfel de legalizare. Eu cred că nu este pregătită nici pentru această dezbatere în sine și nu va fi probabil încă un deceniu de aici înainte. Spun asta ținând cont de valurile de ură și dispreț reciproc revărsate în aceste săptămâni. Totuși, chiar dacă ne-a costat o grămadă de bani, câte ceva tot am aflat după aceast referendum…

  1. Neparticiparea masivă la vot în cazul unui referendum poate avea două cauze – fie dezinteresul publicului față de tema propusă, fie modul în care este adresată tema și contextul ei. Ținând cont de estimările anterioare (ce nu arătau în niciun caz această rată de absență, arătau că referendumul va trece, la limită, dar va trece) aș spune că a fost câte puțin din fiecare. A fost dezinteres pentru că oamenii (chiar și cei care au semnat) nu aveau propriu-zis o alegere de făcut între legalizarea sau nu a căsătoriilor homosexuale, cum poate au înțeles inițial. Ulterior mulți au priceput că e o confirmare a unei stării legale actuale, a cărei schimbare nu o ceruse totuși nimeni și în asta consta absurdul situației. Dar, probabil, într-o măsură mult mai mare, absenteismul a fost cauzat de circustanțele referendumului, de modul în care el a fost organizat (în două zile, prin eliminarea frânelor de fraudă) și, mai ales, după aproape trei ani de amânare, într-un moment în care Liviu Dragnea avea mare nevoie de el.
  2. Da, tema a fost contaminată de asocierea cu Dragnea, dar nu numai el poate fi acuzat de asta. Revin mai târziu asupra acestui aspect. Deocamdată să reținem că orice atinge acest om este compromis din punct de vedere politic și, după acest referendum, probabil toți pesediști vor fi înțeles asta, inclusiv Dăncilă. PSD-ul se duce cu viteză spre 20% din opțiunile de vot sau a intrat deja sub. Ceea ce, pentru un partid de oportuniști, înseamnă moartea. La ce rată de participare a fost, nici de furat nu prea a avut cum să fure semnificativ. Spuneam cândva că și-a pregătit acest referendum ca pe un miting mai mare. Sunt sigur că își pregătise și amnistia după el, bazându-se pe o participare masivă, de peste 6 milioane de oameni. În loc de asta, a primit fix mesajul de pe plăcuțele de înmatriculare ale românului din Suedia. Ceea ce nu garantează că nu-și va mai da amnistia, dar șansele au scăzut și știe și el (și știu și pesediștii) că vor trebui să plece de la guvernare după aceea. Acum ei, pesediștii, au o altă alegere de făcut – rămân la guvernare fără amnistie, sau se duc la fund cu Dragnea de gât. Probabil Firea își va relua atacul.
  3. Intrarea Bisericii Ortodoxe, cu arme și bagaje, în acest război politic s-a dovedit o greșeală înfiorătoare. Abia astfel de prostii îndepărtează poporul de biserică, nu modernitatea, nici homosexualii. Utilizarea spaimelor primare ale unor oameni mai mult sau mai puțin informați, distorsionarea adevărului (semnăturile s-au adunat prin augmentarea pericolului legalizării căsătoriilor gay, când nimeni nu ceruse așa ceva), agresivitatea unor preoți (îndemnul nerușinat la vot, în timpul unei slujbe de înmormântare, amenințarea că nu se mai oferă împărtășanie fără vot, etc), toate acestea arată că Armata Domnului n-a înțeles cine e singurul ei general – Iisus Hristos. Nu episcopii, nici Patriarhul încrustat pe clopote, cu atât mai puțin cepefiștii legionaroizi lăudați de propaganda rusească nu ar trebui să traseze liniile ofensive ale acestei armate. Pentru că ea ar trebui să fie o armată a salvării sufletelor, iar nu una împotriva cuiva (a oricui), nu o armată de barter politic în care primăriile pesediste fac donații pentru Catedrală, iar capii bisericii mobilizează preoții la semnalul lui Dragnea. Cum s-au adunat trei milioane de semnături și cum se explică faptul că cei care, eventual, au semnat, n-au mai vrut să vină la vot? Nu zic că au falsificat semnături, dar oamenii au crezut că aleg între ceva și altceva. Puțini au mai înțeles procedura de după și, mai ales, unde era partea cu homosexualii pe buletinul de vot. Oamenii nu sunt proști. „Păstorii sufletului” n-ar trebui să-i considere literalmente o „turmă de oi”Amintiți-vă căința, soldați ai Domnului, căci doar ea transformă orice înfrângere în victorie! Ah, și încetați odată cu tâmpeniile extremiste. Iisus n-a fost extremist.
  4. Partidele politice și-au dat măsura populismului. PNL a urmat orbește PSD, de teamă să nu-și ostileze o parte a propriului electorat, sau poate pentru că vrea să fure o parte din electoratul PSD. Poate zice Orban orice, va resimți probabil și el ceva din tesla pe care Dragnea și-a tras-o singur în… completați dumneavoastră. Pe de altă parte, nu îmi dau seama în ce măsură Cioloș și USR (singurii care s-au poziționat explicit pentru boicot) au reușit să păstreze punți de dialog cu un electorat de dreapta, anti-PSD, pe care eu îl estimez cam la un milion din cele trei care au venit la vot. Acest electorat a suferit o traumă importantă și nu sunt sigur că va mai participa la un alt referendum (orice alt referendum) sau chiar la apropiatele alegeri. Deși au suferit o mare înfrângere, grupărie legionaroide, antieuropene, vor încerca să-l recupereze. În ploaia de pumni, injurii și invective aruncate de o parte și de alta, este posibil ca mulți dintre acești oameni să se fi simțit jigniți de îndemnul la boicot și ar fi o mare greșeală din partea useriștilor și cioloșiștilor să jubileze în vreun fel pe acest rezultat.

Indiferent că trecea sau că n-a trecut referendumul, noi ca societate am mai căzut un test – pe cel al dialogului civilizat. Pentru ce atâta pasiune? A avut cineva un dubiu că Dragnea a ales acest moment pentru el și problemele lui penale? Dacă ceva totuși a reușit Dragnea, a fost să ne divizeze între noi. Nu era mai frumos dacă referendumul era pur și simplu ignorat și ar fi fost invalidat fără să ne facem unii pe alții în toate felurile? Gena asta a sfârșitului de lume, pe care e clar că o avem în noi, ca națiune, ar trebui un pic mai educată. Spre pragmatism decent, rațiune, respect reciproc și mai puțină aroganță.