40.567 afișări

Referendumul consultativ ARE forță juridică și PRODUCE efecte. Sondaj Europa FM

Moise Guran

La cererea cititorilor, dar și pentru că s-a creat acum un val uriaș de așteptare în legătură cu un referendum pe Justiție, reiau astăzi cu mai multe detalii tehnice demonstrarea forței constituționale a unui referendum consultativ. Da! Și referendumul din 2009, cel cu 300 de parlamentari și unicameral, a produs efecte, chiar dacă toată lumea a rămas cu impresia că a fost degeaba. Fac acest demers și pentru a anihila efectele unei grave intoxicări perpetuate în spațiul public, preluată incompetent sau iresponsabil de numeroși politicieni, jurnaliști, lideri de opinie și cu efecte serioase asupra unei importante părți a populației. După 2009, dar și după referendumul din 2012, participarea la vot a scăzut dramatic, iar această intoxicare a avut rolul ei.

Tot ceea ce spun mai jos, nu spun eu, a spus-o Curtea Constituțională în 2012, prin Decizia numărul 682. Definitivă, obligatorie și general valabilă. Fiind sesizată de 54 de deputați PDL în legătură cu modificarea legii electorale, Curtea a constatat că, într-adevăr, noua legislație nu ținea cont de faptul că poporul votase în 2009 unicameral și maximum 300 de parlamentari.

La punctul 1.10 din Decizia din 2012, CCR spunea așa:

1.10. Ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale –, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.

Cu puține rânduri mai sus, CCR citează dintr-o decizie a Comisiei de la Veneția care a reţinut că efectele referendumului trebuie să fie expres prevăzute în Constituţie sau prin lege, fie că referendumul este consultativ, fie că este decizional. Apoi, Curtea scrie așa…

1.7. Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului.  

Bun și ce facem dacă nu avem nici procedură prin care să-i obligăm pe aleși să pună în practică decizia de la referendum, dar aceasta este totuși obligatorie? Ei bine, ne-a spus tot Curtea Constituțională, în 2012.

1.12 Curtea constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1, 2 şi 61.

Ce înseamnă asta? Că nicio legislație ce contravine votului exprimat de popor (chiar și într-un referendum consultativ) NU mai este constituțională, din momentul validării referendumului.

Și da, CCR a respins în 2012 acea modificare adusă legii electorale pentru că nu ținea cont de rezultatele referendumului din 2009. Acesta a fost primul efect juridic, indirect al acelui referendum. Alegerile s-au desfășurat pe o lege din 2008, deși poate și aceea putea fi atacată, chiar dacă era anterioară referendumului. Mai târziu, în 2014, când guvernul Ponta a dorit să inițieze modificarea Constituției pentru reorganizarea administrativă a României, Curtea Constituțională s-a pronunțat din nou, trimițând la același referendum din 2009 și preluând pasaje largi din Decizia din 2012. 

La punctul 286 din Decizia 80/2014 Curtea subliniază că  „O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie.” 

Ei? Vi se mai pare că acel referendum din 2009 a fost degeaba? Ați înțeles cum funcționează forța constituțională a unui astfel de referendum. El nu îi poate obliga pe aleși să facă ceva, dar îi poate opri să facă prostii, dacă poporul NU e de acord cu prostiile lor.

Acum, haideți să ne imaginăm că acum un an, când a deschis procedura referendumului pe Justiție, președintele ar fi întrebat poporul dacă este pentru independența procurorilor. Dacă poporul ar fi spus DA, azi nu mai aveam nici problema modificării legilor Justiției, nici pe cea a ultimei decizii CCR. Dacă președintele ar fi întrebat atunci poporul dacă politica penală a statului ar trebui să fie mai dură în privința faptelor de corupție (dați click aici dacă vă sună cunoscut), n-am mai fi avut nici reduceri de pedepse, nici recursul compensatoriu, nici amnistii, nici un prag pentru abuzul în serviciu, ce îl poate salva pe Dragnea. Și asta fără ca Parlamentul să mai legifereze ceva ci, așa cum a spus chiar Curtea Constituțională, prin efectul indirect al unui referendum consultativ.

Cât despre interesul popular în legătură cu un referendum pe Justiție… l-a măsurat IMAS, pentru Europa FM. El este IMENS!