19.266 afișări

Un tiran nu-și poate depăși limita, dar poate îngenunchea o națiune sub ea

Moise Guran

Nimeni nu poate da timpul înapoi. În viață, ne putem înțelege greșelile, putem învăța din ele, putem urmări țeluri cu tenacitate și perseverență. Un om care merge înainte, în ciuda unui eșec, este un om puternic, cu singura și marea condiție să-și înțeleagă propriile limite, căci înțelegându-le, și le poate depăși. Da, un astfel de om este Simona Halep. Nu, un astfel de om NU este Liviu Dragnea, deși acesta a avut cumva pretenția de a curba timpul și spațiul, de a recrea momentul OUG 13, din ianuarie 2017, pentru a face lucrurile altfel.

Câteva lucruri sunt evidente acum, după mitingul PSD de weekendul trecut. Altele abia se profilează. Acțiunea și-a făcut efecte înainte de a avea loc, așa cum vă avertizam de săptămâna trecută – intimidarea magistraților a fost primul său obiectiv. Judecătorii Înaltei Curți au mai amânat o dată sentința lui Liviu Dragnea, într-un proces ușor din punct de vedere penal, al probatoriului, al faptelor și încadrărilor, dar un proces cu încărcătură politică evidentă,  un proces reluat de la zero toamna trecută, exact în momentul în care ajunsese, la fel ca acum, la sentință. Amenințările directe și explicite pe care participanții la miting și vorbitorii (mai ales Dragnea însuși) le-au proferat la adresa magistraților au fost cel puțin o prostie, cel mult o aroganță, căci efectul de intimidare era deja produs.

O altă țintă evidentă a mitingului a fost intimidarea președintelui Iohannis. Nu vreau să dezvolt acum, nu încă, dar mi se pare că, la fel ca în cazul magistraților, efectul preexista la momentul venirii pesediștilor în piață. Încă sper să mă înșel.

A treia țintă, mult mai dificilă, a mitingului PSD a reprezentat-o comunitatea #Rezist. Acei oameni, zeci, poate sute de mii, care au tot ieșit în stradă de la Ordonanța 13 încoace… Da, ei, cei care cred că nu suntem o nație de hoți, cei care vor Justiție, nu Corupție, cei care își împart viața între slujbă (carieră, căci au una) și familie (uneori îi implică și pe copii în proteste, da) astfel încât să le mai rămână câteva ore de stat în picioare în piețele din București, Timișoara, Cluj, Sibiu sau Iași… toți aceia care fac asta fără un interes imediat pentru ei, ci pentru un bine general au fost ținta intimidării puse la cale de Liviu Dragnea prin marele miting al PSD. A vrut să se răzbune? Puțin, da… A fost și pentru satisfacție, dar ceea ce a contat cu adevărat a fost intenția de a-i reduce la tăcere, de a-i descuraja pentru viitor. Căci nu, marele miting al PSD nu închide un conflict, ci prefigurează ofensiva finală.

Liviu Dragnea încă nu a scăpat și singura lui scăpare imediată este Ordonanța de Urgență 13.

De aceea vă spun că acest om, atins poate în mod patologic de obsesia unor greșeli din 2017, încearcă să curbeze Timpul și să rearanjeze Spațiul și Personajele, pentru a-și recrea și pentru a schimba de fapt același moment din trecut – momentul în care EL, marele EL, a fost înfrânt. Uitați-vă la diferențe! Atunci nu pusese DNA-ul pe burtă, magistrații în general erau și ei mai băieți, iar președintele… eh, mai țineți minte ce președinte avea România în ianuarie 2017? Atunci, în 2017, Dragnea nu a anticipat că această societate civilă se va coaliza împotriva lui, că aroganța de a schimba totul cu un gest din deget i se va întoarce în nas… S-a enervat, a mers înainte, dar încăpățânarea lui a catalizat și mai puternic energiile națiunii noastre. Apoi a schimbat tactica… Și iată-ne azi aici! Toate s-au schimbat, mai puțin un grup mic, de câteva mii sau zeci de mii de oameni, care se încăpățânează să-i #Reziste lui Dragnea. 

Sper să înțelegem toți diferența dintre un carcater puternic și o aroganță prostească! Diferența dintre Halep și Dragnea asta e, chiar dacă liderul PSD a încercat să se lipească precum marca de scrisoare de succesul Simonei. Tenacitatea și munca nu trebuie confundate nici cu ambiția obsesivă, nici cu tupeul sau aroganța. Simona s-a luptat cu ea însăși, pentru a-și putea depăși limitele. Dragnea îngenunchează o națiune pentru a o constrânge sub bariera foarte joasă a propriilor sale limite. NU are cum câștiga. Astfel de oameni nu câștigă niciodată, decât episodic și pe termen scurt. Mitingul PSD a fost pentru Dragnea iluzia unei victorii, minciuna de care avea nevoie propriul său ego, delirul unui bețiv al puterii, încă neîmpăcat cu trecutul pe care nici nu-l poate accepta, nici nu-l poate șterge. Să vedem dacă îl va putea învinge.