Sfârșitul?
Moise Guran
Într-un fel, da. Nu se mai poate astfel. Avem nevoie de reconstrucția legislației penale, de depolitizarea și a CCR și a altor instituții ale statului și, categoric, de o reformă constituțională. Decizia Curții Constituționale este bazată pe un fals grosolan (citiți-l neapărat pe Liviu Avram) dar nu cred că soluția este o furișare pe tertipuri juridice. Azi, Constituția a fost schimbată într-un mod în care nici Constituția însăși nu o permite. Independența Justiției nu poate fi revocată nici chiar prin revizuirea Constituției, e scris negru pe alb. Dar a făcut-o CCR într-un mod explicit, schimbând, așa cum interpretează chiar Tăriceanu și forma de guvernare, din republică semiprezidențială, în republică parlamentară, cu un președinte decorativ. Și cu procurori subordonați politicienilor. Ce ne facem mai departe?
În primul rând să observăm faptul că nici chiar această decizie a CCR nu-l scapă pe Dragnea. De ce au mai căsăpit-o pe Kovesi atunci? Dincolo de ambiții și revanșă pură față de DNA în general și față de Codruța Kovesi, în special, acesta este ultimul test. Dacă Strada nu reacționează suficient de ferm, atunci va veni și ordonanța aia de urgență care-l scapă. Acum, repede, că deja îl frige o decizie a Înaltei Curți. Varianta suspendării președintelui rămâne, totuși, un back-up viabil pentru Dragnea (iar CCR îi dă instrumente), căci, pe de o parte, este greu de presupus că Iohannis va accepta pur și simplu decizia CCR (dacă o face, cariera sa politică se cam termină) iar, pe de altă parte, eventuala suspendare a președintelui dă posibilitatea unui interimat care ar putea introduce imediat în vigoare orice. Deci nu, nu referendumul contează, ci perioada de interimat.
După cum vedeți, nu iau aproape deloc în calcul emiterea pură și simplă a unui decret din partea președintelui. Nu mai este doar despre Codruța Kovesi (tot respectul pentru ea). E despre toți procurorii, despre atribuțiile președintelui și chiar despre forma de guvernare scrisă în Constituție. Pe de altă parte, decizia CCR nu are un termen până la care trebuie acordat decretul ăla, deși îi suspectez că vor repara această greșeală în motivare. Emiterea decretului ar echivala cu acceptarea modificării explicite a Constituției și ghici cine veghează la respectare ei!
Președintele încă mai are câteva atribuții pe care CCR nu le-a ciuntit. El poate convoca imediat un referendum pe această temă, poate adresa mesaje națiunii, se poate adresa Parlamentului sau poate iniția chiar revizuirea Constituției. (Da, ar avea rost, în ciuda majorității, am explicat de am obosit, citiți aici.)
Totuși, la cum l-am văzut pe Iohannis în acești ani, el este foarte rar proactiv, este mai degrabă reactiv. Încerc să vă spun că, probabil, la fel ca Dragnea, Iohannis va căsca ochii și urechile la ceea ce se întâmplă în stradă în aceste zile și își va adapta strategia (presupunând că are una).
Așa că nu vă luați după televizor sau după cele câteva zeci de trolli care își taie venele pe facebook că degeaba iese lumea. În aceste zile doar strada contează cu adevărat pentru ceea ce urmează. Din păcate nu (mai) sunt decât două variante după decizia de azi a CCR. Subordonarea Justiției e un fapt juridic acum. Dragnea va numi procurorii, va decide probabil și ce anchete se (mai) fac. Nu, nu ale lui. Cu alea e clar. Va decide de exemplu dacă va fi cineva anchetat pentru fraudarea viitoarelor alegeri. E sfârșitul democrației, oameni buni! Fără nicio exagerare. Cealaltă variantă e o schimbare completă de paradigmă. Trebuie să schimbăm tot, să reconstruim democrația, să recâștigăm libertatea pentru care au murit oameni acum 28 de ani. E sfârșitul? Da, poate fi sfârșitul acestei lumi șchioape, a politicianismului de cumetrie, a oligarhiei corupte, dar totul depinde de Stradă. Doar Strada mai contează. Nu în weekend, nu o dată la două-trei luni! Astfel de mitinguri dau un mesaj slab, de înfrângere și resemnare. Zilnic! Până la căderea guvernului, dizolvarea parlamentului și apoi refacerea Constituției. Noi nu mai avem altă cale.
