27.835 afișări

1001 întrebări, după ultima șarjă a Președintelui Iohannis

Moise Guran

În esență, ceea ce a spus Președintele Iohannis despre execuția bugetară tot auziți de la mine și de la alții ca mine (între care și Comisia Europeană). Nu de ieri, ci din toamna anului 2016. Sigur că au altă greutate, venind de la președinte. Văd că pesediștii au primit consemn să sară la gâtul lui Iohannis … că minte și că, în realitate totul e bine în România. Că așa trebuie, că și inflația, și dobânzile, și deficitul bugetar sunt în grafic. Or fi, în graficele lor. Pentru România e chiar atât de rău pe cât a mai fost. Pe vremea când aveam impresia că ne este la fel de bine ca acum. Că unii cetățeni fac festivaluri cu cirezi de mici și valuri de bere, anesteziați de creșterile de pensii și de salarii (în sectorul bugetar), asta nu reduce nici viteza cu care ne ducem în prăpastie și nici direcția. Nu voi insista pe asta, ci pe desfășurarea de forțe și pe semnele de întrebare legate de planul lui Iohannis.

Mesajele publice fac parte din atribuțiile constituționale ale președintelui republicii noastre și, dacă vi se par instrumente slabe, poate nu vă explicați reacția pesediștilor. Pare că au fost luați prin surprindere. A reacționat Dragnea aproape imediat dar, conștient și el de credibilitatea redusă pe care o are, a pus-o apoi și pe Firea (care în sondaje este apropiată de Iohannis) să-i întărească spusele. În ciuda tonului calm (se dorea probabil chiar milostiv-înțelegător, așa cum vorbești despre un nebun) Dragnea nu s-a putut abține să nu mârâie la Iohannis – “Pune în pericol siguranța națională pentru că asta (minciunile lui Iohannis – nm) poate să producă neîncredere atât în mediu investițional românesc cât și în mediul de afaceri străin” Iaca și motivul de suspendare, s-a speculat imediat… pe Sputnik! 🙂

Nu stau eu să desfac prostiile lui Dragnea. Am făcut-o de prea multe ori în ultimul an și jumătate. Mai mult decât să îți spună Comisia Europeană că te duci cu deficitul la 3,4% anul acesta și 3,9% anul viitor, nu produce nimic neîncredere în mediul investițional. Deficitul ăla nu e doar o cifră… fiind un deficit făcut pentru consum el se traduce prin inflație și devalorizare. Dar pe asta s-o lăsăm… Să ne concentrăm pe întrebările pe care mi le-aș pune dacă aș fi Liviu Dragnea:

  1. Prima întrebare este dacă Iohannis a intrat într-o hărțuială de gherilă de tipul Băsescu, sau desfășoară un atac in crescendo urmărind un scop precis, punctual, letal pentru PSD. Și, dacă nu e hărțuială de campanie electorală, atunci ce urmărește președintele? I-a cerut din nou demisia lui Dăncilă. O cere doar așa, la intervale regulate (gen câinii latră…) sau chiar dorește căderea guvernului? Care este planul președintelui după aceea? Vrea să negocieze mai dur cu PSD (o eventuală debarcare a lui Dragnea, în schimbul menținerii la guvernare) sau vrea la modul serios să îndepărteze PSD de la guvernare? Ok, nu e o singură întrebare, e o categorie de întrebări ce derivă din aceasta.
  2. De ce n-a zis nimic, nimic, nimic nici de Tăriceanu, nici de ALDE, nici de Coaliția de guvernare? De ce s-a concentrat strict pe PSD? Are o înțelegere cu Tăriceanu? Și dacă da, este o înțelegere de rupere a majorității sau una de împiedicare a unei eventuale suspendări? De ce nu îi mai este frică lui Iohannis de suspendare?
  3. Ar accepta Viorica Dăncilă să semneze una sau mai multe ordonanțe de urgență, în cazul în care majoritatea parlamentară nu mai funcționează sau Iohannis trage de timp cu modificarea Codurilor, cum a făcut și cu legile Justiției? În mod evident, Iohannis a simțit că Dăncilă este veriga slabă și presează pe ea, și-a ales-o de adversar politic, ignorând complet atacurile dinspre Dragnea sau Firea, menite să slăbească atacul pe Dăncilă. Va merge Iohannis la suspendarea doamnei Dăncilă, in extremis, în cazul în care aceasta nu cedează?
  4. Ce va face Strada, în cazul unei escaladări a conflictului politic? Îl va susține ferm pe Iohannis, așa cum s-a întâmplat în cazul OUG 13, sau va rămâne plictisită și demoralizată, așa cum a tot dat semne în ultimele luni? Dar pesediștii? Ei ce vor face în situația unor ample manifestații de stradă? Dar în perspectiva pierderii guvernării?
  5. Ar avea sau n-ar avea sens suspendarea președintelui? Nu cumva el, Dragnea, s-ar trezi singur, plin de ridicol din cap până în picioare, în situația de a pierde și partidul și guvernarea, în situația unei tentative eșuate de suspendare? Dar, dacă suspendarea reușește, se poate baza pe Tăriceanu în perioada de interimat? Din nou, de ce Iohannis pare că nu se mai teme de suspendare? Nu cumva și-o dorește?

Deși situația bugetară este, într-adevăr, extrem de proastă, să nu uităm că certitudini privind derapajul fiscal vom avea abia mai către sfârșitul anului. Până atunci, guvernul se va putea împrumuta, inclusiv pe piețele externe, pe termene mai lungi, eventual sub pretextul refinanțării unor datorii (nu facem toți așa când rostogolim un credit dar luăm bani mai mulți, ca să dăm o fugă și până în Grecia, că vine vara și n-am pus bani deoparte?). Altfel spus, deși în lunile următoare vom asista probabil la o înrăutățire a climatului financiar (Isărescu a dat și o indicație ieri, spunând că nu vrea să ajungă ROBOR la 4, adică o creștere cu 60% față de nivelul actual) colapsul bugetar nu este iminent. Vor apărea sincope în plata pensiilor și a salariilor? Nu știu. Sper să nu, deși deja povestea cu Poșta Română care nu a adus pensiile sună foarte rău. Oricum ar fi, fereastra de oportunitate a lui Dragnea pentru singurul lucru care-l interesează – evadarea penală, prin schimbarea legislației, se închide. Este forțat să facă ceva în aceste două luni rămase până la finalul sesiunii parlamentare, căci altfel riscă să piardă fie guvernarea, fie partidul și să nu mai facă nimic. Să fim deci atenți, indiferent că, la un moment dat Dragnea ar putea planifica o ieșire de la guvernare, iar pe Iohannis l-ar putea avantaja să-l mențină acolo.