Responsabilități și complicități… Pista de la Otopeni a zburat în salariile bugetarilor. Și în ale angajaților fictivi ai lui Dragnea.

Moise Guran

Călătoresc mult cu avionul. Fac peste 20 de curse pe an, dar am avut ani în care am zburat și de 50 de ori. Ca bucureștean, plec, firesc, de pe Otopeni și mă întorc pe Otopeni. Strict pe probabilități, mă calific printre cele mai probabile victime ale unei eventuale catastrofe aeriene cauzate de imbecilitatea, corupția și iresponsabilitatea celor care conduc statul român. Ceea ce mă șochează este însă altceva – incapacitatea noastră, a cetățenilor, de a corela câteva informații, ÎNAINTE, iar nu DUPĂ, producerea unei tragedii.

Deși știrea privind degradarea celor două piste ale Aeroportului Otopeni este din octombrie anul trecut, vă propun să trecem în revistă în ordine cronologică inversă un număr de știri care ar fi trebuit să prevestească ceva foarte rău.

Acestea sunt faptele. Acum, chiar nu face nimeni niște legături de cauzalitate? Chiar nu e nimeni în stare să lege, strict pe cazul Companiei de Aeroporturi București, aceste puncte pentru a înțelege de ce corupția (angajările fictive ale lui Dragnea) și iresponsabilitatea (creșterea salariilor bugetarilor fără sursă, prin tăierea investițiilor, unele în infrastructura critică) pot fi cauze ale unor tragedii inevitabile. Aeroportul Otopeni este azi în situația unui Colectiv pe cale să se întâmple. Ne emoționăm, bocim, blestemăm, cerem demisii și acuzăm responsabilități DUPĂ, când lucrurile sunt atât de clare ÎNAINTE de producerea lor. De ce avem această atitudine reactivă? De ce nu ieșim în stradă acum, înainte de producerea unei tragedii? Vi se pare că acest caz, al Aeroportului Otopeni, este o poveste a drobului de sare? Atunci poate n-ați înțeles povestea drobului de sare. Da, corupția ucide, dar și nepăsarea, ignoranța, ce zic eu, toleranța noastră la corupție are partea ei de vină!