29.613 afișări

Să unim câteva puncte, ca să vedem câte întrebări putem obține

Moise Guran

Vă atrăgeam atenția mai prin primăvară că, rând pe rând, toate contractele de înzestrare ale Armatei, puse pe roți de guvernul tehnocrat (cele mai multe dintre ele cu offset și producție internă, ca la carte) sunt șterse cu buretele de guvernul PSD. Acum, după ce știm, grație celor de la cursdeguvernare.ro, că până la 1 septembrie 2017 Armata nu a reușit să cheltuiască nici 10% din bugetul alocat în acest an pentru înzestrare, parcă altfel ar trebui să citim zborul lui Adrian Țuțuianu de la MApN, dar și de la conducerea Comisiei de control a SRI. Cineva lipsește din poza de mai jos, sunt sigur! Sau e acolo, dar e mai greu de văzut.

În ziua demisiei, acceptată fulgerător de Dragnea și de Tudose, presa a fost bombardată cu știri pe surse potrivit cărora Țuțuianu ar fi atentat la autoritatea lui Dragnea în PSD, că devenise un rival politic și alte prostii de acest fel. N-am crezut o iotă din ele, mai ales în contextul în care, era evident, Armata își dorise să scape de Țuțuianu, căci altfel toată comunicarea referitoare la amânarea soldelor nu s-ar fi desfășurat.

Următoarea întrebare logică, desigur, este de ce Liviu Dragnea l-a zburat pe Țuțuianu imediat de la MApN, dar nu numai de acolo, ci, de data asta mult mai evident, și de la Comisia de Control a SRI?

Avem așadar două ciudățenii – Dragnea sacrificându-și omul din două puncte cheie ale securității naționale, dar și interesul evident al celor două instituții cheie (Armata și SRI) de a scăpa de omul respectiv.

Răsucind puțin aceste prime două întrebări, trebuie să ne întoarcem într-un alt context, cel de la începutul anului, atunci când tot Liviu Dragnea l-a propus și susținut pe Țuțuianu la comisia respectivă și, mai târziu, la schimbarea guvernului Grindeanu, când l-a susținut pentru conducerea MApN.

Nu știu ce ascunde acest Țuțuianu și de ce instituțiile militare din sfera securității, precum Armata și SRI, aflate în coordonarea președintelui Iohannis, l-au înghițit inițial, în silă, ca pe o broască, pentru a-l scuipa, la scurt timp, ca pe o măsea stricată, dar cred că mai corect ar fi să ne întrebăm dacă nu cumva Liviu Dragnea l-a împins pe Țuțuianu în coasta acestor instituții, tocmai pentru a avea mai târziu din retragerea lui un element de negociere cu ele.

Să fim bine înțeleși – fără ministrul Apărării nu se pot face achiziții militare, iar fără respectarea promisiunii de cheltuire a 2% din PIB pentru Apărare, România chiar riscă să rămână fără protecția americană, într-un moment în care Putin pregătește la granițele noastre încă un moment periculos pentru Europa de Est. Pe de altă parte, la fel de clar este și faptul că fără acordul lui Liviu Dragnea, și Armata, și SRI-ul, și Iohannis puteau face și tumbe dacă doreau, Țuțuianu ar fi rămas pe poziții, indiferent câte greșeli de comunicare ar fi făcut sau câte solde nu ar fi plătit.

Următoarea întrebare logică este, dacă Liviu Dragnea a vrut să negocieze ceva cu aceste instituții din domeniul securității, iar Țuțuianu a fost un levier de negociere, pregătit din timp, retragerea rapidă a acestuia înseamnă că domnului Dragnea i-a ieșit negocierea sau nu? Sau mai sunt și alte capete pe masa de negociere?

Și bineînțeles, ultima întrebare și cea mai grea este ce putea să negocieze Dragnea cu Hellvig, cu sau fără știrea lui Iohannis? N-am un răspuns la această întrebare, dar am așa un sentiment că răspunsul ar merita căutat inclusiv în comportamentul ciudat al unor judecători de la Înalta Curte de Casație.

V-am mai zis, nu oricine, nici măcar un șef de partid nu are logistic posibilitatea să documenteze, dar să mai și folosească în folosul său slăbiciuni ale unor magistrați. În decurs de o săptămână, ba unul s-a pensionat, fugind din instanță și provocând amânarea mai multor procese, inclusiv pe cel al lui Liviu Dragnea, ba alții s-au trezit că dau pase stângace către Curtea Constituțională, care ar trebui să se pronunțe pentru viitor în legătură cu o ordonanță ce a abrogat în trecut dreptul unor infractori la dezincriminarea unor fapte de abuz în serviciu. Astfel de ciudățenii nu se întâmplă pur și simplu. De aia vă spun – lipsește cineva din poză.