8.337 afișări

Eugenie politică, de la Ion Iliescu la Victor Ponta

de Moise Guran

Nu vă lăsaţi derutaţi de diferenţa de vârstă dintre Ion Iliescu şi Victor Ponta. Trecând prin Adrian Năstase, cei trei descriu o axă perfectă a unui Homo Politicus indigen, unul care păstrează toate tarele corupţiei strămoşeşti (de factură cel puţin morală) dar care a mai suportat şi anumite adaptări genetice care, în final, îl fac pe acest Homo Politicus şi mai periculos.

ponta-nastase-iliescuRecent vă povesteam despre bolşevismul auto-revendicat al lui Ion Iliescu, cel care nu se simte responsabil de corupţia pe care a tolerat-o şi, mai mult sau mai puţin direct, a şi năşit-o. Iliescu cel de imediat de după 90 poate avea cel mult scuza unui om slab, a unui preşedinte formal, păpuşărit din umbră de servicii secrete şi de interese străine, poate avea şi scuza unui idealist care a acceptat corupţia supuşilor ca pe un preţ plătit pentru echitatea socialistă în care a crezut de la studenţia sovietică şi până la pensia capitalistă pe care i-o plătim azi toţi.

În al doilea mandat al său, cel de după anul 2000, Iliescu nu a mai condus de facto România, căci din rădăcina-i bolşevică răsărise un vlăstar mai tânăr, mai puternic, mai adaptat şi mai social democrat – Adrian Năstase. Despre corupţia lui Năstase s-a vorbit şi s-a scris mult, dar, să nu uităm, a fost până la urmă condamnat doar pentru nişte termopane şi pentru nişte finanţări pentru o campanie electorale. Infim! Deşi specimenul politic Năstase n-a mai fost sărac şi cinstit precum predecesorul său politic, adaptarea sa superioară era încă destul de imperfectă. Și, totuşi, dimensiunea istorică a corupţiei lui Adrian Năstase nu stă în cele două condamnări pentru fapte de corupţie, ci, la fel ca în cazul lui Iliescu, în capacitatea sa de a controla şi de a gestiona un uriaş mecanism politic, adevărata caracatiţă a corupţiei.

În fine, al treilea în dinastia marilor lideri PSD (Geoană nu se pune, căci a fost lider în Opoziţie), Victor Ponta, este şi mai adaptat decât primii doi, mai călit, mai pervers şi poate chiar mai inteligent. Câmpul de bătalie este şi el diferit, pericolele sunt mai mari, instituţiile sunt altele, Justiţia funcţionează, iar un strateg adevărat îşi trage forţa exact din capacitatea de a folosi resursele adversarului.

Victor Ponta nici nu este sărac ca Iliescu, dar nici DNA-ul nu s-a putut apropia la mai mult de un cumnat distanţă de el. Spre deosebire de Adrian Năstase, Ponta pare ceva mai imun. Mai mult, el a ştiut să-şi folosească acest duşman evident, Justiţia, pentru a-şi deschide calea către puterea absolută în propriul partid.

Gândiţi-vă comparativ! Cât de nevinovată pare, pe lângă asta, celebra manevră a Centrului Imaculat, cea prin care Adrian Năstase a inventat baronii locali pentru a-şi contrapune modernismul unui Mischie atât de feudal? Cât de pervers vi se pare acum faptul că puterea lui Victor Ponta a crescut nu în urma unor nevinovate strategii de imagine, ci ca urmare a căderii rând pe rând şi a lui Mazăre, şi a lui Dragnea, şi a oricărui lider ce i-ar fi putut ameninţa vreodată poziţia, dar nu în urma unei lupte interne, pe care Ponta a evitat-o cu dibăcie, ci în urma atacurilor duşmanului lor comun – Justiţia.

Și totuşi, la fel ca Iliescu sau Năstase, în esenţă, Ponta este obligat să gestioneze aceeaşi caracatiţă ce îi conferă puterea. Uitaţi-vă la ce se întâmplă acum în Parlament. În iunie, pe final de sesiune, va fi un asalt de iniţiative ce vor modifica Codul Penal. Iar Ponta, liderul, în cel mai bun caz va închide ochii, iar în cel mai rău caz va fi chiar purtătorul de cuvânt al caracatiţei penale, prefăcându-se că nu înţelege concepte simple pentru un fost procuror, aşa cum ar fi conflictul de interese, sau cum a fost suspiciunea rezonabilă.

Pe lângă Ponta, Ion Iliescu pare acum cel puţin rudimentar, iar Adrian Năstase poate fi considerat, în această comparaţie, cel mult ghinionist.

Diferenţa evidentă de erudiţie şi prestigiu între Adrian Năstase şi Victor Ponta nu dovedeşte, la nivelul rezultatelor politice, o inteligenţă superioară a primului faţă de cel de-al doilea. Dacă nu e cel puţin la fel de deştept precum Năstase, Ponta compensează prin instinct, perversitate şi perseverenţă. Aici se apropie de Traian Băsescu dar, la fel ca bunicul său politic, Ion Iliescu, Ponta este un supravieţuitor. Mi-e şi groază să mă gândesc cum va arăta urmaşul politic lui Ponta, cât de adaptat şi de îmbunătăţit genetic va fi acel Homo Politicus din viitor, ce-l va întrece pe acesta în materie de inteligenţă, perfidie şi, bineînţeles, impunitate.

Să nu uităm însă! Puterea acestor specimene politice vine din protejarea corupţiei. Asta au toţi trei în comun!

Desigur, acea periculoasă caracatiţă de partid n-a avut nicio jenă să emigreze la ţărănişti sau la pedelişti atunci când partidul matcă a pierdut puterea. Ea poate fi limitată, nu şi de tot eradicată. Nu are rost să ne facem iluzii, dar nici nu putem să renunţăm la speranţe. Dincolo de partide, de jocuri de culise sau de lupte electorale, trebuie să apărăm antidotul general – care nu poate fi decât o justiţie independentă.