În cinci luni inflaţia s-a triplat

de Moise Guran

Triplarea inflației din aprilie și până în septembrie a fost încurajată de statul român, în principal prin lăsarea cursului de schimb să crească. Și BNR și Ministerul de Finanțe puteau domoli evoluția euro din mai, iunie și iulie dar nu au făcut-o pentru simplul motiv că orice scumpire este taxată de stat prin TVA, o taxă procentuală. Crește prețul, crește și venitul statului.

Sărăcirea tuturor prin creșterea prețurilor a fost singura politică mai coerentă de ajustare aplicată de autoritățile noastre din 1989 și până azi. M-am exprimat prețios? Am vrut să spun că altceva ai noștri nu știu. Știu doar că o creștere de prețuri este bună. Permite statului să mărească pe hârtie salarii și pensii, să dea ajutoarea sociale, în general să păcălească lumea. Investițiile de exemplu nu se pot susține pe inflație. Ele sunt descurajate de creșterea prețurilor. Nici munca cinstită, munca ambițioasă, cu râvnă și mult stoicism nu este încurajată căci creșterea prețurilor erodează un salariu care stă pe loc. Spre deosebire de acest model adoptat cu mult entuziasm chiar la nivel academic în România, nemții de exemplu au considerat întotdeauna că inflația este o plagă socială. Cel care muncește, strânge cureaua, pune deoparte, se chivernisește nu va fi încurajat dacă economiile lui scad în mod real doar pentru că îi cresc prețurile din piață. De aceea moneda germană, marca, iar apoi euro, au avut această stabilitate remarcabilă. Prețuri stabile, monedă în apreciere, salariul crește din muncă eficientă. Este o politică creatoare de clasă medie, o politică de închiaburizare dacă vreți, fără a vedea nimic peiorativ în termenul chiabur.

Pentru o vreme au încercat și autoritățile române asta. N-a durat prea mult! Nu le-a ieșit! Acum s-au întors la ce știau mai bine să facă – umflăm buzunarul cu hârtii și ne hranim cu iluzia că suntem mai bogați în lei. Mulți, mulți lei!