Controlul RATB, o vânătoare de vrăjitoare

de Ionuţ Văcaru

Sfârşit de vară. Ghencea. Capătul tramvaiului 41. Trei controlori RATB aşteptau pe băncuţa de tablă a peronului. În unele zile erau patru. Când tramvaiul dădea să plece, unul dintre îi ruga la întâmplare pe câţiva călători să îşi valideze cardurile. “Chiar dacă avem abonament?”, întrebau călătorii. “Chiar dacă aveţi abonament”, venea răspunsul. Ceilalţi controlori rămâneau pe băncuţa peronului şi nu făceau nimic. Nu am reuşit să îmi dau seama care era rolul lor (probabil de intimidare).

După control, tramvaiul pleca şi, până la celălalt capăt, la Piaţa Presei, nu mai vedeai picior de controlor. Mă gândesc că, în acea perioadă, încasările din amenzi au scăzut semnificativ, cel puţin pe linia 41. Căci controlul de la capătul din Ghencea nu se solda cu pedepsirea celor prinşi fără abonament, ci doar cu mustrarea lor. În cel mai bun caz aceştia coborau din tramvai. În cel mai rău caz îi luau la înjurături de controlori şi refuzau să coboare.

Ei bine, cum a dat puţin frigul, cum au dispărut toţi controlorii de la capătul lui 41. Orice minune ţine trei zile şi, oricum această strategie de control nu avea cum să dea rezultate la nivelul întregii reţele de transport în comun a RATB-ului câtă vreme era aplicată doar la câteva capete de linie.

Acum RATB spune că va băga controlori în toate vehiculele sale şi că unele linii deja au aşa ceva. Problema e că RATB are 500 de tramvaie, 300 de troleibuze şi 1.300 de autobuze, conduse de vreo 4,500 de şoferi şi vatmani care lucrează pe mai multe ture. Deci logica ne spune că 4.500 va trebui să fie şi numărul controlorilor RATB în condiţiile în care acum sunt doar vreo 300.

Anul trecut reprezentanţii RATB spuneau că încasează 20 de milioane de lei pe lună din vânzarea de bilete în condiţiile în care doar 70% dintre călători îşi cumpărau bilet. Deci, dacă i-ar convinge pe blatişti să plătească RATB ar încasa cu 8 milioane de lei în plus.

Însă, salariul net unui controlor este de aproximativ 1.800 de lei. Iar, cei 4.200 de controlori care ar trebui angajaţi pentru a acoperi toate mijloacele de transport ar primi pune o presiune de 7,5 milioane de lei fondul de salarii. Şi aici nu intră în calcul şi contribuţiile sociale pentru fiecare angajat în parte. Deci, RATB-ul nu ar câştiga nimic dacă ar spori numărul de controlori pentru a-i combate pe blatişti.

Aşadar, singura soluţie ar fi ca vatmanii şi şoferii să preia şi rolul de controlor. Ceea ce se întâmplă deja pe liniile de noapte, unde, din câte mi-a fost dat să văd, şoferul deschide doar prima uşă, şi îl întreabă pe călătorul ce dă să urce dacă are sau nu bilet. Dacă nu are, nu urcă.

Dar noaptea nu-i ca ziua. Noaptea sunt câte doi-trei oameni în staţie. Dimineaţa, când lumea pleacă la serviciu, sunt treizeci. Seara la fel. Cam greu să îi verifici unul câte unul când tramvaiul sau autobuzul deja a întârziat douăzeci de minute din cauza traficului din Capitală. Şi ce te faci cu cei care urcă imediat după ce coboară călătorii de la mijlocul maşinii? Că vor exista şi d-ăia, în mod sigur.

În alte ţări, cum ar fi Anglia sau Germania, sistemul cu şofer-călător funcţionează. La noi probabil că ar crea doar nervi suplimentari în condiţiile în care în tramvaie te topeşti vara şi dai zăpada la o parte de pe scaune iarna. Şi mă îndoiesc că încasări mai mari cu 8 milioane de lei pe lună ar permite RATB-ului să îşi doteze prea curând cu aer condiţionat toate cele 2.100 de vehicule pe care le are astfel încât să îi convingă să dea bani pe călătorie pe cei care spun acum “nu-mi iau dom’le bilet până când RATB-ul nu îmi va oferi condiţii mai bune”.