Logging out democracy

de Moise Guran

Poate e vina mea, poate nu înţeleg vremurile pe care le trăim, poate că democraţia s-a transformat exact ca şi muzica, poate că această manea jenantă numită politica românească reprezintă doar modernismul pe care eu, fostul adolescent al anilor 90, o refuz prosteşte neînţelegând vremurile care este.

Dar azi, după alegeri, trebuie să vă mărturisesc sentimentul de jenă amară pe care l-am avut singur în cabina de vot, răsfoind buletinele în căutarea cuiva pe care să îl ştampilez cu inima cât de cât uşoară. Era clar însă că problema e la mine… Ce caut aici? De ce votez eu conducerea unui oraş care nu îmi place? Cum va schimba votul meu o Capitală ce radiază ură, înşelătorie, balcanism pur, influenţând negativ tot restul ţării? De ce validez prin vot acest sistem idiot de alegeri într-un singur tur de scrutin?

Am avut un singur răspuns şi o singură scuză – pentru că trebuia să merg la radio să comentez alegerile şi mi-a fost ruşine să dau din gură despre asta fără ca eu să îmi fi făcut datoria de cetăţean. Aşa am fost eu educat atunci, în anii 90, aşa am înţeles democraţia (pe vremea când încă se mai striga în stradă Jos Comunismul), iar acum o servesc strâmbând din nas precum un puşti dresat să mănânce tot din farfurie chiar şi atunci când mâncarea nu îi place.

Revenind la alegerile de ieri am câteva remarci tehnice de făcut

  1. Uninominlul într-un singur tur favorizează aritmetic cumpărarea alegerilor. Dacă 500 de voturi fac diferenţa într-o comună, cu 50 de mii de euro câştigi o comună. O investiţie minimă dar totuşi una mare pentru ca viitorul primar să o poate scoate din salariu. Orice primar ce mituieşte votanţii are în vedere cel puţin o şpagă de amortizare a investiţiei.
  2. Transferul de votanţi cu mutaţie înainte de alegeri este acum fenomen naţional. Au racolat săraci şi i-au adus să voteze iar acest fenomen poate fi combătut doar prin comasarea comunelor prea mici în unităţi administrative suficient de mari încât să nu mai fie rentabil să aduci votanţi din altă parte.
  3. Uninominalul este ok, dar ăsta într-un singur tur greu poate fi numit democraţie. Avem nevoie de două tururi de scrutin, de dezbateri finale între doi finalişti, de transferuri de idei şi propuneri electorale pentru canalizarea voturilor în turul doi, de la cei care ies din cursa în primul tur. Asta e democraţia. Nu costă mult, 20 de milioane de euro la nivel naţional, o dată la patru ani, este un mizilic. Ceea ce am văzut acum a fost un război al bannerelor şi o campanie pentru cretini.
  4. Numărul consilierilor locali este prea mare, iar votul pe liste nu mai are sens, atâta timp cât nu mai există doctrine politice. Nimeni nu mai votează stânga sau dreapta pentru că acestea nu mai există. Poţi vota gaşca aia, gaşca ailaltă, sau poţi vota un singur om şi la consilieri, în două tururi, la fel ca la prezidenţiale. Sunt prea mulţi bani şi prea multe interese pe mâna unor votaci de partid a căror singură grijă este să intre pe o listă de partid pentru a deveni individual aranjaţi. Desigur, şi pentru asta este necesară o vastă reformă administrativă care să desfiinţeze comunele cu câteva mii de suflete, alipindu-le unor unităţi administrative mai mari.

Cât despre relaţia mea cu Bucureştiul, nu vreau să rămâneţi cu senzaţia că sunt un ingrat. Am venit la Bucureşti după o slujbă mai bine plătită şi exact atât am obţinut. Până la viitoarele alegeri locale o să-mi fac mutaţia la ţară.