Petrolul, evaziunea şi fotbaliştii
de Moise Guran
Ca să înţelegeţi mai bine Dosarul Transferurilor din fotbal ar trebui să vă imaginaţi jucătorii ca pe… să spunem … cisterne de benzină. Să ne imaginăm aşadar că o mare firmă ce deţine o rafinărie vrea să vândă benzină unei benzinării din Germania, dar nu face un contract direct în acest sens ci semnează în acest sens un contract cu o casă de comerţ înregistrată în Olanda. Ca urmare, preţul încasat de rafinăria din România este de două-trei ori mai mic, benzina ajunge în Germania dar cea mai mare parte a preţului plătit de nemţi intră în casa de comerţ din Olanda. Este ceva ilegal în asta?
Nu, atâta timp cât vorbim de un contract transparent de intermediere, este doar o problemă de legislaţie fiscală pe care statul român în mod evident o are. Acest tip de tranzacţie se întâlneşte frecvent şi unii chiar îi spun optimizare fiscală. Ar putea să îi spună şi evaziune legală. Problemele încep din momentul în care Casa de Comerţ din Olanda începe să îi vireze bani fără niciun motiv directorului rafinăriei din România. Aceşti bani reprezintă venituri şi ei trebuie impozitaţi, atâta doar că directorul de aici nu are o cauză pentru ei, nu are un contract. Pentru a fi o spălare de bani, ar trebui ca banii să fie negri, adică să provină dintr-o infracţiune. Cum ar fi de exemplu o fraudă, o înşelăciune sau o evaziune ilegală. Credeţi că rafinăria se va considera fraudată de acţionarul său majoritar?
Şi acum să revenim la fotbal.
Până la partea cu plata sumelor în conturile celor care au iniţiat transferurile, procurorii DNA şi-au făcut bine treaba. Au demonstrat judecătorilor magistralele financiare pe care au circulat milioane de euro între firmele din off-shore şi cooperativa din fotbalul românesc, au demonstrat inclusiv retragerile de bani făcute de un Victor Becali de exemplu, dar nu au putut demonstra că este vorba de aceeaşi bani proveniţi din transferuri. Şi s-au oprit aici. Dacă ar fi insistat pe partea cu evaziunea fiscală ar fi trebuit să ceară pedepse mai mici pentru cei opt inculpaţi, dar ar fi avut mai multe şanse de reuşită pentru simplul motiv că ar fi trebuit să demonstreze doar faptul că banii respectivi nu au fost impozitaţi ca venit în România.
Dosarul Transferurilor din fotbal arată de fapt o problemă gravă pe care legislaţia românească o are. Sumele din acest dosar sunt chiar mici pe lângă cele din domeniul petrolier. Faptele şi personajele din exemplul comparativ nu sunt deloc fictive, România exportă cam jumătate din producţia rafinăriilor sale şi orice asemănare cu realitatea ar merita mai bine analizată de către autorităţi.
