Moştenirea lui Carol al II-lea, un rege jucător
Cronica serioasă a unei istorii tabloide
de Moise Guran
Mai toată media din România consideră că recunoaşterea Prinţului Paul Lambrino ca moştenitor al Regelui Carol al II-lea este o decizie istorică. Şi eu am aceeaşi părere, chiar dacă mi se pare că uneori istoria e sinistră. Pentru că perioada interbelică lipseşte în mare parte din manualele noastre am decis să fac o scurtă prezentare a controversei pe acest site, pentru a vă da posibilitatea să vă daţi cu părerea pro şi contra (istoriei era să zic). Din punctul meu de vedere această controversă şi un eventual proces vor pune definitiv capăt unei rezerve de speranţă pe care cei mai monarhişti dintre noi ar fi avut-o. Indiferent cât de dezbătute ar fi fost faptele sale, Regele Mihai este un personaj istoric, are sobrietatea marilor Regi ai României (Carol I şi Ferdinand), în timp ce Prinţul Paul Lambrino este departe de aşa ceva. Îmi cer de pe acum scuze celor care vor considera o ofensă alăturarea celor doi în poza de mai sus, dar şi rolul de reporter de can-can interbelic pe care mi-l asum prin această postare. Ea are un rol educativ.
PS Toate datele prezentate de mine se găsesc pe internet şi vă încurajez să le studiaţi pentru a le putea dezbate în cunoştiinţă de cauză. Nu uitaţi, istoria trebuie mai întâi cunoscută, iar judecarea ei este din start o greşeală. Un păcat în care vă invit să cădem însă împreună.
ACTUL I – ULTIMA NOAPTE DE RĂZBOI, PRIMA FUGĂ DIN DRAGOSTE
Era anul de graţie 1918. Vara. Cea mai mare parte a României era ocupată de nemţi şi de austrieci, Administraţia şi Palatul se retraseseră la Iaşi, Marea Unire era încă departe. Luaţi cu trebi geopolitice atât de complexe, Regele Ferdinand şi Regina Maria îl scapă puţin din vedere pe prinţul moştenitor Carol. Aflat la frumoasa vârstă de 25 de ani, acesta face o pasiune devastatoare pentru o fiică de general(Zizi Lambrino) cu care dă o fugă până la Odessa unde se căsătoresc în secret. Carol avea să fie primul rege născut pe teritoriul României şi la aflarea veştii probabil seriosului Rege Ferdinand trebuie să-i fi venit să dea cu coroana de pământ, văzând înclinaţia spre can-can indigen a fiului său. Era abia începutul. Imediat după aceea Tribunalul Ilfov anulează căsătoria, dar aventura regală intrase deja pe lungul drum al unei controversate moşteniri – în 1920 se naşte Mircea Grigore Carol Lambrino, tatăl actualului prinţ Paul Lambrino.
ACTUL II – O CĂSĂTORIE DE CONVENIENŢĂ
Trebuie că Regele Ferdinand era foarte setat pe gândul că într-o zi Carol îi va succeda la tron căci el nu a luat deloc în calcul înlocuirea sa cu Nicolae (al patrulea copil) şi nici Constituţia nu îi permitea atâta timp cât Carol avea copii. Aşa că în 1921 Carol este însurat mai de voie mai de nevoie cu prinţesa Elena a Greciei. Probabil această căsătorie s-a făcut din raţiuni de stat, dar speculaţiile în epocă au fost cumplite. Cum între data căsătoriei şi cea a naşterii nu trecuseră decât vreo opt luni (32 de săptămâni) Palatul a anunţat că Mihai s-a născut prematur. Singura problemă este că la naştere micuţul rege avea 4 kg, ceea ce a alimentat speculaţiile referitoare la faptul că prinţesa era însărcinată în ziua nunţii. Nu este clar dacă pasionalul prinţ Carol era cel vinovat de asta, dar lumea vorbea şi imaginaţi-vă bârfele de mai târziu, atunci când s-a dovedit că Mihai şi Carol pur şi simplu se urau. Nu vă enervaţi, încă nu vă uitaţi la Capatos, aceste detalii sunt pur şi simplu de ieri mai importante. Asta pentru că de acum Paul Lambrino poate cere dezgroparea lui Carol al II-lea (adus în ţară în 2003) şi un test ADN care să stabilească dacă Mihai este sau nu fiul biologic al lui Carol. O astfel de acţiune nu ar avea însă nicio relevanţă juridică atâta timp cât Mihai a fost recunoscut de Carol. Dar nu uitaţi că trăim într-o ţară în care niciodată nu poţi spune că s-a ajuns prea departe.
ACTUL III – MAGDA LUPESCU, MAREA DRAGOSTE A LUI CAROL AL II-LEA
Căsătoria prinţului Carol cu prinţesa Elena se termină repede căci în viaţa viitorului rege intră o altă Elena. Troia avea să devină invidioasă, dar pentru evitarea confuziilor noi o să îi spunem Magda. Este important de menţionat aici doar faptul că în mod formal (deci valid juridic) Carol şi Elena a Greciei au divorţat abia în 1928.
În 1922 când a devenit amanta prinţului Carol, Magda Lupescu era o femeie măritată. Desigur asta nu era chiar o problemă pentru cel supranumit regele playboy, dar ce, pentru Ştefan cel Mare a fost? Ei bine, pentru mult încercatul Rege Ferdinand a fost. Nu i-a plăcut deloc scandalul, era neamţ, ce vreţi!
În 1923 când a aflat că prinţul a fugit iar cu o fufă s-a enervat îngrozitor. Şi totuşi în testamentul său întocmit în 1925 Ferdinand îl desemnează pe Carol urmaş, lăsându-i toate domeniile pe care le cunoaştem azi ca fiind ale Casei Regale. Bătrânul rege se încăpăţâna să salveze aparenţele.
ACTUL IV – TESTAMENTUL ŞI CODICILIUL REGELUI FERDINAND
Prinţul năbădăios era încă însurat legal şi probabil Ferdinand spera ca acesta să se întoarcă de la Paris înapoi la Bucureşti pentru a-şi prelua tronul. Atâta doar că în 1925 prinţul Carol renunţă la succesiune prin propria voinţă. Astfel, în 1926, Regele Ferdinand este nevoit să scrie un codicil la testamentul său prin care îl dezmoşteneşte explicit pe Carol dar lasă coroana şi domeniile regale ATENŢIE! urmaşului său la tron. Textul exact este acesta
Ferdinand face trimitere la minoritatea regelui deci se poate deduce că este vorba de Mihai, care, potrivit Constituţiei din 1923 era şi urmaşul legal. Numele Mihai nu se regăseşte însă niciunde, nici în testament, nici în codicil.
Iar cuvântul din poveste, înainte mult mai este.
Mult respectatul Rege Ferdinand se stinge în 1927, nepotul său minor Mihai este înscăunat sub regenţa prevăzută de art. 83 din Constituţia Regală, dar în 1930 partidele politice simt pur şi simplu nevoia unei schimbări de imagine. (Dacă vă sună cunoscut ţineţi cont de faptul că şi atunci lumea era în criză mondială). Aşa că în 1930 Carol revine în ţară. Va fi rege pentru zece ani, renunţând din nou la tron în 1940 când fuge pur şi simplu cu un tren încărcat cu bunuri de patrimoniu.
ACTUL V – O CONTOVERSĂ JURIDICĂ SAU UN RĂZBOI DE 100 DE ANI
OK, o să întrebaţi ce valoare juridică mai are codiciliul la testamentul lui Ferdinand în condiţiile în care el a fost determinat de actul voluntar din 1925 al lui Carol de a renunţa la moştenire. Răspunsul meu este nu ştiu. Dar din 1930 Carol a avut toate prerogativele de rege şi de beneficiar al domeniului regal. Foarte probabil el a considerat nul acel codicil, dar hei, în 1940 când Carol a făcut din punct de vedere juridic ceea ce făcuse şi în 1925, cred că testamentul regelui Ferdinand a revedevenit valid.
Din acel moment bunurile casei regale s-au întors la Mihai, cel care a avut demnitatea de a nu revendica niciodată moştenirea tatălui său (adică bunurile din trenul cu care fugise din ţară şi eventuale alte rezerve pe care acesta şi le făcuse din timp în străinătate)
Şi totuşi, în zilele noastre copiii din afara căsătoriei vin în mod egal la moştenirea pe linie ascendentă cu cei dinăuntrul căsătoriei. Ceea ce înseamnă că Mihai I este egal în drepturi patrimoniale cu Mircea Gregor Lambrino (decedat în 2006) şi deci şi cu prinţul Paul, fiul tatălui său.
N-aş vrea să fiu în locul judecătorilor care vor fi chemaţi să facă lumină într-un inevitabil proces între Paul şi Mihai. Un lucru este însă cert – trebuie să ai mult simţ al umorului ca să ţi-l imaginezi pe prinţul Paul într-o zi pe tronul României.
