Doar Ignatul salvează bugetul

de Moise Guran

Doar vacanţa parlamentară de Sfântul Ignat este cea care salvează an de an România de la trauma de a intra în noul an fără un buget aprobat. Singura armă a opoziţiei este aceea de a ataca bugetul cu mii de amendamente într-un drăguţ concurs de iniţiative în care fiecare parlamentar vine şi propune pentru circumscripţia sa 15-20 de proiecte, care mai de care mai importante.
În acest fel dezbaterea bugetului se blochează din start căci parlamentarilor nu le-ar ajunge de exemplu acum timpul nici până în 2013 ca să discute 8000 de amendamente. În final lucrurile se rezorvă cumva, nu vreau să intru în speculaţii despre cum se rezolvă, iar Ignatul este salvat.

Dincolo de mise-en-placeul destul de caragialesc, această capcană a amendamentelor fără număr arată o problemă gravă de organizare a României. De ce ar trebui adică să aprobe Parlamentul prin Bugetul de Stat construirea unei grădiniţe pe strada mea. Este strada mea, ea mă priveşte pe mine şi pe vecinii mei, de ea beneficiem doar noi şi normal ar fi ca astfel de lucruri să fie discutate şi aprobate în bugetul local. De ce trebuie parlamentul să aprobe bugetele locale? Simplu! Pentru că în România doar 25% dintre localităţi trăiesc din resurse proprii. Celelalte trăiesc din banii celor 25%.

Se vorbeşte mult în aceste zile despre deficite structurale, dar nimeni nu îşi pune problema înţelegerii şi rezolvării lor. Structura statului român, organizarea banilor spre şi dinspre Centru este nu numai deficitară, dar favorizează în general deficitele.

Dacă transferul banilor de la bugetul statului la bugetelor locale nu ar mai reprezenta decât o schemă de finanţare pe principii clare, economice, sociale şi eventual demografice, atunci el n-ar mai avea de ce să fie motiv de dezbatere politică.