Circuitul banilor în natură

Banca Naţională a României pare a fi decis că este momentul să pună la bătaie uriaşa sa rezervă valutară pentru a ajuta economia, dar mai ales pentru a ajuta statul să se împrumute. Cum lumea este străbătută de la un capăt la altul de criză financiară iar statul român nu găseşte nici euro nici dolari să împrumute la o dobândă mai mică de 7%, cei de la BNR şi-au amintit că statul mai are totuşi două bănci – CEC şi Eximbank.

Aşa că în fiecare luni, BNR produce lei din două clickuri pe calculator iar apoi îi dă în piaţă cui vrea să îi ia, la o dobândă de 6%. De regulă una dintre cele două bănci decide că i-ar pinde bine nişte bani, iar apoi tot una dintre ele cumpără titlurile ministerului de finanţe, mutâd la buget leii pe care i-a luat de la BNR. Problema unui astfel de artificiu este că el nu poate funcţiona la nesfârşit fără a nu arunca în piaţă fie o creştere majoră de preţuri, fie o creştere de curs, fie şi una şi alta.

De la ministerul de finanţe, banii ajung la bugetari, la pensionari, în firmele cu care statul are contracte sau are datorii. Mai exact în conturile din băncile comerciale ale bugetarului, pensionarului sau ale firmei contractoare cu statul.

Din bănci leii ajung direct în cursul de schimb, căci băncile cumpără pentru ele şi pentru clienţii lor euro şi aici intervine din nou Banca Naţională care vinde valută, cumpărâd mai mult sau mai puţin exact leii pe care îi introdusese pe piaţă la dobânda de 6%.

Rezumând acest circuit complicat al banilor în natură se poate presupune că BNR nu vinde mai multă valută decât are lei de recuperat, că în acest fel menţine banii în circulaţie în economia românească, dar că judecând după cantitatea destul de mare de lei introduşi în piaţă, probabil că nu îşi va mai permite mult timp acest tip de joc. Nu de alta dar dacă dai două miliarde de euro pe lună din rezervele valutare, într-o jumătate de an vei simţi nevoia să cumperi euro ca să mai pui şi la loc.
Atunci să vezi distracţie!