FMI vorbeşte de hoţi
de Moise Guran
Jeffrey Franks de la FMI şi-a exersat din nou capacitatea de a vorbi pe înţelesul românilor comparând riscul unui atac speculativ asupra ţării noastre cu o familie atacată de un hoţ. Nu poţi să-ţi faci invulnerabilă maşina din parcare zice domnul Franks dar măcar să-i pui un sistem de securitate suficient cât să-l faci pe hoţ să fure maşina altuia.
Foarte plastic, nimic de zis, de unde i-o fi venit domnului Frans ideea asta cu hoţii habar nu am. Apoi domnul Franks a mai făcut o comparaţie cu tampoanele, sistemele de protecţie de la maşinile de Formula 1. Zice domnia sa, în caz de accident nu mai contează faptul că maşina se face praf, important este să se simtă bine pilotul.
Observaţi că punctul comun al celor două comparaţii este o maşină, care prima dată este atacată de hoţi, iar apoi se face praf într-o coliziune.
Cei de la FMI au venit în România într-o misiune de evaluare, în urma căreia se va hotărî şi guvernul Boc pe o variantă de buget pentru anul viitor. Un deficit mai mic în metafora lui Jeffrey Franks înseamnă o maşină mai bine păzită în parcare. Un tampon ca la Formula 1 înseamnă un fond la dispoziţia ministerului de finanţe care în caz de criză de bani ar fi nevoit să se împrumute în momente în care dobânzile sunt mari.
Dar jobul domnului Franks este să avizeze modul în care guvernul face rost de bani şi în care îi cheltuie.
Dacă te gândeşti la soluţiile domnului Franks ajungi la concluzia că, decât să cheltui banii pe alarme antifurt sau bare de protecţie, mai bine vinzi maşina. Simplu, nu? Faci în felul acesta rost şi de bani şi nici dureri de cap nu mai ai. Nu vi se pare că omul venit de la FMI ne conduce către o astfel de logică? O vorbă de la ei de la americani, pe care domnul Franks nu le-a împărtăşit-o în metafore românilor spune că în general crizele mondiale sunt doar pretexte pentru schimbarea unor proprietari cu alţii. Aşa se întâmplă şi la un furt, aşa se întâmplă şi la o criză. La criză toate se ieftinesc, iar la momentul critic apare FMI-ul şi zice acum vindeţi tot.
O vorbă de la noi de la români, pe care eu simt nevoia să o împărtăşesc cu domnul Franks este că în România s-au întâlnit de prea multe ori hoţul cu prostul. Acum nici prostul nu mai e chiar atât de prost şi s-ar putea să-i pară faţa hoţului cunoscută de undeva.
