Cantacuzino, pacientul român

de Romana Puiuleț

După ce virusul gripei porcine pare să fi dispărut din România, Agenţia Naţională a Medicamentului spune că Institutul Cantacuzino, cel care a fabricat vaccinul anti gripă porcină, nu respectă regulile de bună practică de producţie (GMP – Good Manufacturing Practice). În ceea ce priveşte gripa porcină institutul a produs 10 milioane de doze, despre care se spune că, deşi sunt fabricate în aceeaşi condiţii, ar fi primit separat certificat de conformitate. Autorizaţia a fost în fapt retrasă tocmai pentru linia de vaccin gripal. Iar aceasta linie include o zonă de fabricaţie care este comună mai multor produse. Nu se va mai face la Cantacuzino nici vaccinul pentru bebeluşi, cel antitetanos, antirabic şi cel anti TBC. Primele declaraţii de astăzi arătau că certificatul este suspendat pe o perioadă nelimitată, adică până când Cantacuzino va face investiţiile necesare în capacitatea sa de producţie. Problema nu este de azi de ieri, o dovedeşte chiar împrumutul de 12 milioane de euro, luat de Guvern de la Banca Mondială la sfârşitul anului trecut. Banii au fost împrumutaţi pentru contracararea efectelor gripei AH1N1, dar o parte au ajuns şi la Institutul Cantacuzino pentru modernizarea capacităţiilor de producţie. Aşadar, problemele erau cunoscute însă ANM nu s-a grăbit cu concluziile ci a aşteptat până când aşa zisa pandemie (pentru că inclusiv noţiunea de pandemie a fost pusă sub semnul întrebării de specialişti) a dispărut de pe teritoriul românesc.

Cine pierde?

Institutul Cantacuzino este practic o ramură a Institutului Pasteur de la Paris, care prin statutul său nu are voie să facă profit, fiind singura instituţie medicală de acest gen din lume. Datorită lui, România este printre singurele state care îşi pot produce 12 tipuri de vaccin şi care pot să ţină sub control anumiţi viruşi fără să apeleze la importuri considerabile. Aşa a ajuns Institutul Cantacuzino o instituţie de importanţă strategică pentru ţară. Decizia de astăzi a Agenţiei Naţionale a Medicamentelor este însă ca un lacăt pus pe poarta Cantacuzino. 450 de angajaţi erau angrenaţi în procesul de producţie. Dacă autorizaţia nu va fi obţinută repede, oamenii sunt în pericol să îşi piardă slujbele. Mai pierde populaţia, adică beneficiarii vaccinului care era produs până acum chiar aici în ţară, la un preţ acceptabil, nespeculativ. Institutul riscă să piardă masiv din credibilitate. În cazul unei eventuale noi pandemii s-ar găsi mai cu uşurinţă voci care să ceară ca vaccinul să nu mai fie produs la Cantacuzino, ci să fie importat de la marile companii farmaceutice. Aşa cum era să se întâmple şi cu vaccinul antigripal, comandat iniţial de la gigantul Glaxo Smith Kline.

Cine câştigă?

Evident, companiile farmaceutice, cărora le vor creşte vânzările până când îşi va reveni bolnavul Cantacuzino, dacă îşi va mai reveni vreodată. Pentru că unele surse spun că nimeni nu ar avea interesul ca el să rămână în portofoliul statului. Sau să mai rămână cumva…
Numai pentru gripa porcină Guvernul a cheltuit din fondul de rezervă 12 milioane de euro (din ce se ştie până acum) plus încă vreo câteva milioane din împrumutul luat de la Banca Mondială. Dacă institutul nu ar funcţiona în cazul unei cheltuieli similare, banii s-ar transforma în profitul companiilor farmaceutice multinaţionale.

Potrivit aceloraşi surse, medicul Alexandru Rafila, membru în comisia de vaccinologie, fost consilier al ministrului Ion Bazac, cunoaşte cel mai bine cum vine treaba cu vânzarea Cantacuzino. Spun sursele că domnul Rafila ar cunoaşte la fel de bine şi cum vine treaba cu GSK, dar încă mai caut o legătură de interes a acestuia cu compania.
Şi secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Adrian Streinu Cercel, cunoaşte bine compania GSK, care a adus în ţară şi vaccinul anti HPV. Secretarul de stat a inaugurat anul trecut Academia pentru HIV-SIDA, de la spitalul Matei Balş, al cărui principal sponsor a fost tot Glaxo Smith Kline.

Acum, nu mă întrebaţi de ce numele astea figurează la câştigători. A fost o greşeală de editare.. Dar să nu cântăm încă prohodul Cantacuzino. Cel mai important institut de cercetare de la noi încă trăieşte. La reanimare, dar trăieşte. Deocamdată avem pe masă doar o afacere urât mirositoare. Probabil cineva mizează pe faptul că peste două-trei zile presa va uita toată povestea. Vă asigur că până nu o află şi DNA-ul noi nu o vom uita.