De parcă mai contează
de Ionuţ Văcaru
La aproximativ un an de la încheierea oficială a războiului din Irak, Barack Obama a dat semnalul retragerii din Afganistan. Până la anul o treime dintre soldaţii americani staţionaţi acolo, se vor întoarce acasă. Însă abia în 2014 retragerea va fi completă. După un deceniu de conflict sângeros, ineficient şi inutil, patru ani în plus nici nu mai contează. Răul deja a fost făcut.
Războiul din Afganistan nici măcar nu are un deznodământ prea clar. Barack Obama s-a ferit să spun că America a învins, ci a declarat poetic ca întotdeauna că “valurile războiului se retrag”. Ce să înţelegi de aici? Că au început să crească margarete şi panseluţe printre floride de mac pe care afganii le culeg pentru a produce opiu? Că teroriştii au fost învinşi? În nici un caz.
Conceptul de război împotriva terorismului, cu care a fost branduit conflictul din Afganistan de către administraţia de la Washington, a fost greşit de la bun început. Terorismul a devenit de multă vreme un fenomen suprastatal şi, tocmai de aceea, nu îl poţi combate cu o armată convenţională care cutreieră teritoriile unei ţări. Drept dovadă, pe Osama bin Laden nu l-au prins soldaţii coaliţiei din Afganistan, ci trupele speciale care au acţionat pe baza informaţiilor obţinute de la o amplă reţea de spioni aflaţi în Pakistan.
De fapt, în Afganistan, americanii şi aliaţii lor din NATO, inclusiv România, nici măcar nu au luptat direct împotriva teroriştilor, ci împotriva miliţiilor talibane. O mare parte din terorişti nu mai erau de mult în Afganistan.
Nici nu ştiu dacă mai are rost să ne amintim că în deceniul ce a trecut tactica de război din Afganistan a fost pur şi simplu deficitară, grupuri compacte şi greoaie de militari fiind trimise să lupte împotriva unor luptători răzleţi dar care cunoşteau bine terenul.
E drept totoşi, că în zece ani de război, talibanii şi-au pierdut o bună parte din putere în Afganistan, însă nu au fost învinşi definitiv. La fel, Al-Qaeda este mai dezorganizată după uciderea lui Bin Laden, însă nici ea nu a fost învinsă. Iar Pakistanul, ţară care ar fi trebuit să fie stabilizată de finanţările uriaşe ale americanilor se află în relaţii tot mai tensionate cu americanii, căci acel popr urăşte sincer şi profund Statele Unite. Pentru a obţine atât de puţin într-un timp atât de lung, NATO a trebuit să piardă 2.500 de militari, dintre care 19 români. Alte câteva zeci de mii de afgani au fost victime colaterale.
Acesta nu este tocmai un preţ corect.
