Băsescu şi „deştepţii” de la BNR
de Moise Guran
Prima dată am zis că poate fi o întâmplare. Că un Lăzăroiu care trimite reproşuri de neimplicare politică celor de la BNR poate n-a înţeles foarte clar relaţia dintre Băsescu şi Isărescu. Azi chiar Traian Băsescu i-a criticat deschis pe profesorii de la Banca Naţională care dau lecţii dar refuză de atâta timp un mandat de ministru sau chiar de prim-ministru. Dacă n-ar fi fost atâtea zvonuri în aceste zile legate de schimbarea premierului probabil Băsescu ar fi spus clar – mă enervează Isărescu pentru că se gândeşte doar la prestigiul instituţiei sale şi refuză să pună umărul de la guvern pentru o relansare economică de care ar beneficia toţi românii, inclusiv românii de la PDL.
Dar, chiar şi aşa cum l-a emis, reproşul lui Traian Băsescu este cel puţin straniu. Asta pentru că în toată această perioadă de criză cel mai apropiat consilier al său a fost chiar Mugur Isărescu. Bune, rele, respectate sau nu de guvern sau de politicieni, acceptate sau hulite de societate, deciziile economice din această perioadă dificilă cei doi le-au luat împreună şi la fel s-au dus şi negocierile pentru aducerea guvernatorului BNR la Palatul Victoria. Băsescu este prea experimentat ca să nu ştie că nu există propunere care să nu poată fi acceptată.
Refuzul repetat vine doar din ceea ce anume i s-a propus lui Isărescu. Ani de zile acesta şi-a pregătit apropiaţii nu pentru Palatul Victoria ci pentru o conducere înţeleaptă a Băncii Naţionale după ce Isărescu se va retrage. După experienţa cu Lucian Croitoru, premier propus şi refuzat de Parlament, Isărescu trebuie să îşi fi dat seama că Băsescu l-a folosit. Nu vroia un independent la Guvern, îl vroia tot pe Emil Boc. Altfel l-ar fi propus pe Croitoru sau pe altul sugerat de Isărescu şi după alegerile din 2009. Dar Băsescu nu vroia un specialist în economie ci un băiat de la partid, unul cât mai docil.
Supărarea de acum a lui Traian Băsescu pe profesorii de la BNR este în cel mai bun caz una jucată. Dacă preşedintele vrea ca România să nu mai fie condusă de yes-mani trebuie să înţeleagă şi faptul că yes-manii săi şi-au cam atins limitele.
