Asterix Chiobelix – preşedinte

de Moise Guran

Asterix Chiobelix e un fel de Jaques Chirac. Sunt doi. În mod clar. Ziceam până azi că doar francezii, care au o puternică latură feminină în psihologia lor naţională, sunt capabili de aşa ceva. Azi am constatat că o au şi românii. Un preşedinte ales cu 50% e alesul sorţii. În celebra parodie a vitejilor gali, poţiunea magică îi făcea pe toţi egali, aşa că, întrecerile sportive se ţineau doar de amuzament, iar câştigătorul era tras la sorţi. Cam aşa e şi cu preşedintele lui 50%.

Dacă în Constituţie scrie că alesul e al tuturor nu numai al ălora de l-au votat, cel care a fost ales în buza buzei are prima datorie să înţeleagă ce vor ceilalţi de la el, de ce nu l-au votat, şi, mai ales, ce trebuie să schimbe în comportamentul, viziunea şi politica sa.

Dacă aş fi Băsescu aş înţelege de exemplu că jumătate dintre români nu mai vor scandal. Înaintea trăitului bine, a unei lupte abstracte şi nedefinite cu mogulii, înaintea miilor de kilometri de autostrăzi, 50% dintre români vor mai multă linişte domnu preşedinte. Aşa că păşiţi vă rog mai pe vârfuri spre Cotroceni şi ziceţi mersi zeiţei chioare din imaginea de aici.