Şpaga ca profesie

de Moise Guran

Între arestarea sindicalistului lui Marius Petcu prins în flagrant de mită şi devoalarea lui Adrian Severin prins ca europarlamentar cu factură de lobby nu e nici o diferenţă. Faptul că pe marele lider de sindicat l-a prins DNA-ul iar pe Europarlamentar l-au filmat nişte jurnalişti în plin act de prostituţie profesională nu are nici un fel de relevanţă. Severin a emis şi factură pentru faptele sale şi asta poate fi o probă cam la fel de puternică precum un flagrant. Imunitatea lui Adrian Severin poate fi rapid ridicată, având în vedere faptul că l-au renegat chiar şi colegii domniei sale, dar este posibil ca doar ea, imunitatea, să fie în spatele autismului de care dă dovadă europarlamentarul român refuzând să demisioneze din Parlamentul European.

Şi acum să revenim puţin la cazul Petcu. Marius Petcu este un om bogat, un om cu trei case, mai multe maşini şi un venit legal de 10 mii de euro pe lună. Pentru ce ar fi avut nevoie o astfel de persoană de alte 20 de mii de euro pe lună, luate şpagă de la un constructor? Pentru că se putea.

Marius Petcu şi Adrian Severin sunt două exemple venite la interval de nici o săptămână, de oameni care importanţi, influenţi şi chiar competenţi în domeniul lor de activitate, care sunt devoalaţi drept şpăgari de profesie. Desigur sindicaliştii de la Sanitas, nucleul dur al CNSLR, în fapt ultimii şi cei mai disciplinaţi soldaţi ai mitingurilor eşuate din ultimul an, trebuie să fie cel puţin la fel de dezamăgiţi ca şi alegătorii lui Adrian Severin.

Şpaga este însă o profesie în România, iar un post „lucrativ” a devenit un obiectiv în cariera multora dintre mai tinerii sau mai vârstnicii patriei. Până la urmă poate găsim un sistem prin care să ne rotim cu toţii pe posturile de acest fel, pentru a găsi în sfârşit armonia într-o societate care greu se mai poate înţelege pe sine.