Preţuri şi jurăminte

de Moise Guran

În februarie preţurile au crescut pe medie mai mult decât se aşteptau autorităriţele române şi deja toate mediile de informare dau în panică – 10% cartofii, pâinea s-a scumpit şi ea, alimentele în general nu mai ţin cont de nimic decât de benzină şi de motorină, de parc-am fi cu toţii consumatori de hidrocarburi saturate. Între timp BNR-ul presează pe euro şi singurul efect obţinut este că facturile telefonice şi alte tarife aflate în euro n-au mai crescut.

Partea cu adevărat proastă în povestea aceasta cu inflaţia este că ea a reînceput să crească după ce în decembrie şi ianuarie se reuşise o scădere. Isărescu vorbea de o tendinţă şi acum lumea greu mai poate crede asta. Cu câteva ore înainte ca datele de inflaţie pe februarie să fie publicate, Isărescu declara public că BNR îşi va face datoria anul acesta şi că preţurile vor sta cuminţi. Este de presupus că la ora la care făcea acest jurământ guvernatorul BNR ştia deja ce avea să anunţe statistica.

Problema scumpirii alimentelor nu se tratează cu panică ci cu înţelepciune. În Ultima jumătate de an preţul mâncării nu a crescut nici măcar cu procentul creşterii TVA iar ceea ce vedem acum este de fapt un efect de runda a doua. Altfel spus, indiferent ce dăunători au atacat cartoful problema nu este aceasta. Pur şi simplu comercianţii au ţinut preţurile cât au putut, iar când n-au mai putut… n-au mai putut. Din păcate în martie inflaţia va consemna noi creşteri de preţuri cauzate de benzina de 6 lei şi această succesiune a scumpirilor cu cauze diferite poate fi fatală ţintei de inflaţie a domnului Isărescu. Riscurile sunt mari şi de acum economia are nevoie ca de aer de stimuli. Altfel doar o minune mai poate scoate ţara din cel mai prost scenariu cu putinţă – stagnare economică combinată cu inflaţie. Dacă auziţi pe undeva cuvântul stagflaţie să ştiţi că el semnifică reţeta perfectă a sărăcirii.