Pensiile militare, la loc comanda!

de Moise Guran

Înalta Curte de Casaţie a oprit scurt şi ferm, aproape milităreşte, debandada totală numită recalcularea pensiilor militarilor. Fără prea multe comentarii, înalţii judecători au pedepsit de fapt lipsa de coerenţă a guvernului într-o problemă atât de importantă cum este pensia omului. Curtea a observat că legea nu obligă niciun cetăţean să depună cereri de recalculare a pensiei, să umble brambura la o vârstă înaintată în căutarea tinereţilor pierdute, să găsească unităţi sau puncte de lucru care nu mai există, arhive care n-au fost niciodată bine puse la punct sau să înfrunte funcţionari derutaţi care nu ştiu nici ei de pe unde să scoată anii de activitate de acum o jumătate de secol ai unor militari ajunşi la vârsta senectuţii.

Decizia judecătorilor este de bun simţ dar ea pune într-o altfel de lume decizia guvernanţilor care poate fi de acum numită cu adevărat perversă. Acum după ce întregul episod cu recalcularea pensiilor militarilor se va fi derulat, parcă îţi vine să crezi că o minte diabolică s-a gândit şi poate chiar a premeditat acest lanţ birocratic pe care nişte oameni bătrâni ar fi trebuit să îl înfrângă pentru a-şi lua drepturile băneşti lunare.

Nu pensionarii militari nu fac parte din categoriile defavorizate ale societăţii româneşti. Pensiile lor sunt mari, de cele mai multe ori sunt cuprinse între 2000 şi 5000 de lei, dar oare asta îi face nedemni de respect? Desigur retorica populistă a politicienilor în general este îndreptată către cei cu venituri mici sau fără venituri deloc. Ceilalţi, pensionari sau nu, dar provenind din justiţie interne şi armată au fost consideraţi automat nişte îmbuibaţi demni doar de invidie.

Gestul de azi al Înaltei Curţi reabilitează de fapt în România dreptul cetăţeanului de a nu trăi sărac la bătrâneţe, dreptul său de a nu-i fi ruşine de pensia sa, mai decentă decât a altora.