NATO trimite Ucrainei tancuri. Un adevărat borș de tancuri!

Lucian Stan, Tank Encyclopedia,
o versiune audio, în engleză, a acestui articol poate fi urmărită pe Youtube:

S-a discutat mult în ultimele zile despre tancurile Challenger 2, Leopard 2 și, recent, Abrams care vor ajunge în Ucraina. Opiniile comentatorilor online și TV variază dramatic. Unii cred că vor fi complet inutile pentru că unele tancuri rusești sunt mai bune în anumite privințe, în timp ce alții cred că vor fi Alpha și Omega a viitoarei victorii ucrainene împotriva Rusiei. Desigur, ambele extreme sunt absurde și situația este mult mai nuanțată și complicată. Nu voi intra în multe detalii despre cele trei tancuri, există foarte mult conținut online despre ce sunt și ce capabilități au.

Toate trei sunt tancuri vestice moderne cu armură puternică, mobilitate bună, echipamente performante și putere de foc mare. În timp ce variantele propuse pentru transfer către armata ucraineană nu sunt cele mai moderne și cu siguranță sunt, cel puțin pe hârtie, puțin în urma celor mai moderne tancuri rusești, acestea sunt tancuri eficiente și testate în bătălie care ar trebui să se prezinte onorabil pe câmpurile de bătălie din estul și sudul Ucrainei, în special împotriva variantelor mai vechi de vehicule rusești care sunt încă folosite la scară largă. Să nu uităm că, chiar și în Ucraina, bătăliile tanc-contra-tanc sunt relativ rare, și nu ar trebui să fie punctul focal al unei discuții despre capabilitățile acestor blindate. 

Un aspect mai relevant este faptul că aceste vehicule occidentale sunt net superioare oricărui alt tanc de tip sovietic, utilizat astăzi de ucraineni, cu excepția câtorva tancuri rusești de ultima generație capturate și reutilizate. Concentrarea asupra unor aspecte de tipul “cât de groasă este armura, câți milimetri de oțel pot penetra obuzele și câți cai putere are motorul” este deosebit de importantă… în jocurile video. În realitatea războiului, lucrurile sunt complicate și există alte aspecte, cu adevărat cruciale, față de cele legate de câți milimetri de echivalent oțel are armura conform producătorului (care niciodată nu minte sau înfrumusețează lucrurile, nu?). 

Două subiecte importante, mult mai importante decât caracteristicle de pe hârtie, ar trebui să fie în centrul discuțiilor despre livrările de tancuri moderne către Ucraina. 

Primul aspect este cel politic. Ajutorul vestic către Ucraina a evoluat într-un crescendo relativ lent și nu s-a materializat tot deodată. Să ne reamintim, încă de pe parcursul anului trecut, ajutorul militar a început cu rachete portabile, urmate de blindate ușoare (Humvee), abia apoi evoluând către artilerie modernă, apoi HIMARS și, abia recent, către sisteme moderne de apărare anti-aeriană și anti-rachetă. Următorii pași în acest crescendo sunt, acum, mașinile de luptă ale infanteriei și tancurile, iar apoi, probabil, avioanele de vânătoare și bombardament utilizate de țările NATO. Motivele sunt evidente –  Rusia încă este o putere militară, chiar dacă una, poate, doar locală, dar în mod cert încă este una nucleară. 

Mai importantă chiar decât “nervozitatea Rusiei”, este disponibilitatea echipamentelor militare. Țările europene au adoptat idea de “dividende ale păcii” cu patimă, iar investițiile militare din ultimii treizeci de ani au scăzut aproape constant pe Bătrânul Continent. După dispariția pericolului sovietic, considerat existențial, țările Vestice au început să taie bugetele militare și să investească mai mult în economie. Această situație a dus la o disponibilitate scăzută a majorității sistemelor militare iar, acum, cei care vor să dea arme Ucrainei sunt în imposibilitatea de a le furniza în cantitățile dorite fără să trebuiască să-și canibalizeze echipamente vitale ale propriilor forțe armate. Totuși, în ultimul an, armatele și industria NATO au început să abordeze problema cu succes prin achiziții noi, repararea echipamentelor mai vechi din rezervă, și acoperirea golurilor de capabilități ale altor membri. 

Per total, anunțurile recente despre expedierea de mașini de luptă ale infanteriei moderne și toate discuțiile despre tancuri indică faptul că aceste probleme politice sunt suficient ameliorate. În timp ce ucrainenii nu vor primi chiar tot ce își doresc și în cantitățile pe care le doresc, chiar și aceste zeci de tancuri care sunt promise sau discutate sunt un semnal politic puternic că vor fi susținuți în continuare și, probabil, în viitor, chiar cu echipamente și mai importante, așa cum ar fi avioanele de vânătoare. 

Al doilea subiect important care este complet ratat în discuțiile despre aceste tancuri ține de logistică. Ucrainenii au devenit experți în menținerea în funcțiune a unei game stupid de mari de sisteme militare complet incompatibile, strânse în pripă, de la cine a avut ceva de dat. Totuși, adăugarea a trei noi sisteme majore care sunt total incompatibile cu orice altceva din dotarea actuală a ucrainenilor și chiar incompatibile între ele probabil că nu va ajuta pe termen scurt. Dimpotrivă, probabil va fi chiar ușor dăunător. 

În privința unui impact rapid pe câmpul de luptă, cele 120-200 de tancuri T-72 promise la ultimul summit de la Ramstein vor fi mult mai importante decât oricâte Challenger 2, Abrams și Leopard 2 vor fi trimise până la final. Acestea sunt deja compatibile cu ce folosește Ucraina, echipajele și comandanții ucraineni sunt deja antrenați pe ele și se potrivesc cu doctrina ucraineană, ceea ce înseamnă că vor ajunge pe front relativ repede și vor fi atât cât pot ele de eficiente împotriva rușilor. 

Totuși, Vestul rămâne rapid fără tancuri T-72 și piese de schimb pentru acestea, căci ele nu pot veni decât de la țări aliate care au avut în trecut acces la tehnica URSS, așa cum ar fi cele din Europa de Est și, mai nou printre donatori, Marocul. Dacă acest conflict continuă mai mult de un an, și nu există nimic militar care să sugereze că se va termina mai repede, atunci Vestul și Ucraina vor trebui să găsească metode de a înlocui echipamentul sovietic învechit pe măsură ce este distrus sau avariat. Asta este ceea ce face transferul de tancuri vestice moderne către Ucraina să aibă sens, dar mai mult pe termen mediu și lung, deși va cauza imense bătăi de cap logistice, de antrenament, mentenanță și comandă pe termen scurt. 

Și, pentru că tot am ajuns la logistică, cele trei tancuri moderne nu prea sunt nici acestea tocmai compatibile între ele. Doar 390 de Challenger 2 au fost produse de britanici, dintre care 220 sunt încă în uz și aproximative 150 vor fi upgradate la standardul Challenger 3. Presupunând că Ucraina va rămâne fără tancurile sovietice T-72 și UK ar trebui să mai trimită tancuri Challenger 2, este neclar câte dintre vehiculele stocate sunt operaționale, cât de ușor sunt de reparat și dacă există suficiente componente de rezervă pentru ele. Nu este de ajutor nici de faptul că motorul, tunul și transmisia sunt specifice acestui tanc și nu există nicio compatibilitate cu orice altceva din Ucraina, sau din NATO. Muniția este altă problema, întrucât tunul ghintuit englezesc nu este compatibil nici cu muniția standard NATO iar stocurile britanice sunt relativ scăzute. Deci cum va fi Challenger 2 mai mult decât un semnal politic?

Tancurile Leopard 2 (germane) și Abrams sunt cu totul altfel de bestii din acest punct de vedere. Germania a produs peste 3000 de Leopard 2 și le-a vândut prin toată Europa, inclusiv unor țări care abia așteaptă să le expedieze în Ucraina. Leopard 2 este disponibil în numere mult mai mari, există piese de schimb din plin, folosește muniție standard NATO, iar numărul de pachete de îmbunătățiri care sunt disponibile pe piață este amețitor. Dar, de aici și problema: Leoparzii polonezi sunt varianta 2PL, cei spanioli 2E, norvegienii sunt 2A4NO, suedezii sunt Strv 121, danezii sunt 2A5DK, finlandezii au și ei vreo două versiuni… fiecare variantă e un pic diferita la ceva – tun, armură, electronică, motor, transmisie. Un adevărat borș de tancuri, care se strică și pe timp de pace, darămite în război… cât timp le va lua ucrainenilor să le învețe, să le repare, să le întrețină? 

Și Abramsul este în aceeași situație, cu 10,000 construite și multe încă disponibile în rezervă. Armata americană ar trebui să aibă suficiente piese de schimb și muniție pentru nevoile ucrainene si o țară foarte importantă pentru această discuție mai achiziționează acest tanc: Polonia! Mai mult, există suficiente pachete de îmbunătățiri în SUA, deși nu sunt chiar disponibile comercial. 

Pe scurt, Leopard 2 și Abrams dau check în toate căsuțele pentru a deveni principalele tancuri ale forțelor blindate ucrainene într-un război prelungit cu Rusia. Sunt capabile, disponibile iar expertiza legată de mentenanța, repararea și îmbunătățirea lor este larg disponibilă în NATO.

Dar această trecere NU va fi rapidă. Chiar dacă decizia abia ce a fost luată, pregătirea acestor vehicule și a materialelor aferente, recondiționarea sau chiar producerea unor vehicule noi, transferul către Ucraina, pregătirea echipajelor, pregătirea personalului de suport, pregătirea comandanților și toate celelalte vor dura multe luni de zile. Aceste tancuri nu își vor face simțită prezența pe câmpul de bătălie în prima jumătate a acestui an sau poate chiar deloc în 2023, dar acest transfer va avea un impact imediat asupra strategiilor adoptate de Ucraina, Rusia și chiar de către Vest. 

Ucraina va trebui să găsească soluții pentru a adopta la scară largă un nou tip de blindate în armata și doctrina sa în timp ce continuă războiul, va trebui să facă rost de poduri mobile noi, de vehicule de recuperare noi, să construiască centre de mentenanță și reparații, etc. Vestul va trebui să creeze un sistem prin care să poată produce suficiente piese de rezervă și vehicule pentru a ține atât armata ucraineană cât și armatele proprii în funcțiune (și hei, poate chiar ne standardizăm și noi, europenii, echipamentul într-un final) și, de asemenea, va trebui să recondiționeze melanjul de vehicule care va fi oferit la bucată de către varii țări donatoare pentru Ucraina. 

Rusia, de cealaltă parte, este contra cronometru până la momentul în care avantajul său tehnologic, cel puțin în privința tancurilor, va dispărea sau chiar se va transforma în dezavantaj. Și nu e ca și cum Armata Rusă ar mai avea prea multe avantaje clare în fața Ucrainei. 

Acestea sunt toate provocări monumentale care vor afecta evenimentele dincolo de câmpurile de bătălie din Ucraina, și aceste probleme sunt cele care fac transferul de tancuri Leopard 2, Abrams și Challenger 2 atât de important, mult mai important decât aportul deja semnificativ care va fi adus pe câmpul de bătălie de aproximativ o brigadă de tancuri moderne. Orice numere vor fi anunțate luna aceasta, furnizarea se va face mult mai țârâit în săptămânile și lunile următoare. Dar toate aceste evenimente nu sunt despre viitorul apropiat. Sunt despre o cursă lungă.