SUA au umilit China. Interesul tuturor acum este ca Taiwanul să se lase și el puțin umilit.

Moise Guran

Indiferent că a avut sau nu aprobarea executivului (Biden) sau că a făcut asta pentru a resuscita șansele democraților la alegerile parțiale din toamnă, vizita doamnei Nancy Pelosi în Taiwan precum și declarațiile fără urmă de ambiguitate (“SUA au jurat solemn să apere Taiwanul”) făcute la Taipei și în editorialul din Washington Post sunt un șah masiv dat de Statele Unite Chinei. În opinia publică chineză gestul este perceput ca fiind… exact ceea ce și este, unul de umilire. Răspunsul nu are cum să nu vină și nu prea poate fi doar unul formal, nici chiar unul la nivel de exerciții militare sau amenințări.

Deocamdată Armata Populară Chineză a anunțat exerciții militare de amploare în șase zone din jurul insulei, dar începând de joi, după plecarea doamnei Pelosi din Taiwan. Acest lucru transmite mesajul – uite, noi chinezii suntem responsabili, nu vrem să escaladăm tensiuni militare cu SUA, să nu zică cineva că noi am pornit un conflict mondial. Multe voci de pe rețelele de socializare chineze exact asta spun – nu ne luăm de americani, dar Taiwanul trebuie pus la punct, căci este teritoriul nostru. Numai că doamna Pelosi a spus clar – SUA vor apăra Taiwanul pentru că sunt obligate prin lege (una de acum 43 de ani) să o facă. Iar harta de mai sus arată că Armata Chineză are intenția de a intra în apele teritoriale taiwaneze, o situție în care forțele armate ale insulei ar trebui teoretic să răspundă.

Înainte să mergem mai departe, să înțelegem și politica dusă de China față de Taiwan, mai ales că un articol din presa internațională cărora mulți i-au citit poate doar titlul s-ar putea să fi derutat. Este un articol (de altfel foarte bun) din The Diplomat (îl puteți citi aici în engleză), care arată diferențele dintre China și Rusia mai mult decât pe cele dintre Taiwan și Ucraina și care explică ceea ce știe toată lumea – China urmărește cucerirea Taiwanului fără luptă, printr-un colaps intern, sub presiunea unei vecinătăți puternice din punct de vedere militar și economic. Ceea ce mai arată articolul (și e de valoare) este că până acum China a eșuat în demersul său de a-i face pe taiwanezi să se simtă chinezi. Ceea ce ratează, este faptul că, la fel ca și China, Rusia urmărea (dar a eușuat) un colaps politic în Ucraina, pe fondul presiunii militare și a evaluării (greșite, de asemenea) că o bună parte dintre ucraineni se simt de fapt ruși.

Pe de altă parte, Xi Jinping este el însuși într-un moment în care încearcă să spargă cutumele destul de rigide ale Partidului Comunist și să obțină al treilea mandat în această toamnă. Umilința asta nu îi pică prost, îi pică foarte prost! Practic, el este obligat să răspundă cumva și să nu facă doar un joc de glezne, nici chiar unul tropăit, așa cum China a făcut în 1995 când a tras cu rachete în jurul insulei, după ce președintele taiwanez de atunci a mers în SUA într-o vizită privată, iar asta s-a întâmplat într-un mod similar cu cel de acum – Congresul a forțat mâna administrației (Clinton) să îi dea viză.

Întrebarea acum, după gestul lui Pelosi (care a făcut o vizită oficială, nu privată) prin care SUA umilesc China este aceasta – va cădea China în aceeași capcană în care a intrat Rusia? 

Desfășurarea militară din jurul Taiwanului sugerează că vor fi provocări. Mari. Că, foarte probabil, China va dori să umilească cumva Taiwanul, fie printr-un atac cibernetic de amploare, fie printr-o intrare în apele teritoriale sau în spațiul aerian (nu doar în cel de avertizare aeriană, atenție cum citiți unele știri, mulți jurnaliști nu știu diferența dintre astea două), într-un mod în care Armata Taiwaneză nu va putea sau nu va dori să răspundă, în ciuda dotării cu avioane F16, crucișătoare Aegis și ce tehnică de vârf mai au ei de la americani.

Desigur, riscul de escaladare într-o astfel de situație ar fi mare, dar să privim lucrurile și din cealaltă parte, dinspre Taipei. Interesul Taiwanului nu e să se bată cu China, un război pe care este evident că l-ar pierde, chiar presupunând că ar provoca probabil Armatei Chineze daune chiar mai mari decât reușesc ucrainenii să le facă rușilor. Interesul Taiwanului este să fie (cât se poate de) recunoscut internațional ca entitate statală, iar vizita doamnei Pelosi i-l servește la cel mai înalt nivel din ultimele decenii. Acum nu e momentul să facă gesturi de aroganță, iar dacă China simte nevoia să umilească cumva Taiwanul, cel mai avantajos pentru Taipei este să înghită și o astfel de gălușcă, după marele tort de ciocolată oferit de SUA prin Pelosi. Dar, desigur, depinde și cât de departe va dori China să meargă. Jocurile astea de provocarea militară sunt foarte periculoase, că nu știi niciodată sigur dacă un exercițiu militar nu se transformă în invazie (așa cum și rușii au făcut în Ucraina).

Ce vor face SUA în cazul în care Armata Chineză trece vreo linie roșie? De ce au ales SUA (dacă au ales și nu este doar hazard și… Pelosi) să facă acest gest de umilire a Chinei acum? Probabil nimeni nu știe răspunsul la aceste întrebări în acest moment. Așteptăm zilele următoare pentru a vedea și a înțelege mai multe. Ca o notă personală… am toată admirația pentru gestul făcut de doamna Pelosi, dar el chiar este în contradicție totală cu modul în care Biden s-a dat peste cap să prevină o globalizare a războiului din Europa.