Schema Gulliver, sau de ce să cârpești PIB-ul cu… frânghie?
Moise Guran
După ce toate instituțiile financiare ale pământului, de la FMI la Comisia Europeană, au tăiat la jumătate sau chiar cu mai mult perspectiva de creștere economică a României (la 1-2%) pentru acest an, a venit statistica oficială și a declarat (ca o floricică) că pe primul trimestru din 2022 am fi avut un amețitor +6,5%. Să mori tu, Buratino? (Pentru cine nu știe, Buratino e varianta rusească și cam plagiată a lui Pinochio.)
Lumea crede că miza unei eventuale falsificări a datelor economice ar putea fi mânată numai de dorința politicienilor de a se umfla în pene. În realitate, ar putea fi ceva cu mult mai grav și mai profund, ceva cunoscut de economiști, dar mai greu de înțeles pentru publicul larg.
La noi, statistica oficială are obiceiul de a revizui datele foarte jenant, în funcție de contextul politic. O să explic de ce fix la fel stau lucrurile și acum, chiar dacă acel Pinochio la care poate v-ați fi gândit nu mai e de mult la guvernare. Nimeni nu are dovezi pentru a acuza INSSE de fals, chiar dacă la un moment dat, pe vremea lui Dragnea, a transpirat un scandal în urma căruia acest institut a fost trecut în subordinea guvernului.
Nimic din datele sectoriale raportate tot de INSSE nu se pupă cu creșterea raportată pe 17 mai. PIB-ul reprezintă munca noastră a tuturor și este constituit în mare din salariile oamenilor, profiturile firmelor și taxele pe consum. Toate acestea se ajustează (se scad) cu inflația și cu importurile nete, iar de aici îți rezultă așa-numita “creștere economică”.
Or, în primul trimestru din 2022, atât industria românească (inclusiv ce energetică) a scăzut pe volum, construcțiile și comerțul au crescut dar cu mai puțin decât prețurile (ceea ce tot o scădere pe volum indică), iar serviciile (așa cum ar fi HoReCa) deși au înregistrat creșteri mari ce au reflectat mai mult o revenire la normal după pandemie, au o pondere mult prea mică în PIB ca să-i poată imprima o astfel de dinamică agresivă.
Pe partea cealaltă, salariile din România au crescut pe medie cam la fel ca prețurile, cu 10-11%, deci pe total salariații români nu au realizat o creștere reală de valoare adăugată. Profiturile firmelor (din T4 2021, raportate și impozitate în T1 2022) la nivelul întregii economii s-au prăbușit cu -73%, indicând efortul de a crește salariile cu inflația și de a menține cât de cât prețurile în ciuda scumpirii energiei.
La taxele pe consum e un schepsis care merită o explicație mai aprofundată – deși statul a colectat un plus de aproape 40% la TVA față de aceeași perioadă din 2021, la accize creșterea este doar 8%, ceea ce arată că în realitate consumul nu a crescut. De altfel, încasările din comerț pe primele trei luni au crescut cu doar 5%, deci la jumătate față de creșterea prețurilor, ceea ce arată clar că, în realitate, românii au cumpărat mai puțin. Deci, nu, nu e creștere pe consum! Dacă auziți pe cineva că mai zice asta, spuneți-i să-și bage nasul în deficitul comercial și să vadă acolo cu cât a crescut nu pentru că am importat mai mult ci pentru că s-au scumpit în valută produsele energetice (petrol, gaze) și chimice pe care le importăm!
De unde vine atunci creșterea de +40% la TVA? Păi, în afară de prețuri mai mari (care se ponderează și ele cu inflația dar pot explica doar o creștere cu 5% a încasărilor din TVA) foarte probabil este vorba de o colectare mai bună pe sectorul fără accize, adică pe cel alimentar, datorat introducerii caselor de marcat fiscale cu jurnal electronic, la începutul acestui an. Acest proiect amânat vreo opt ani, iată, aduce o reducere a evaziunii fiscale cu TVA și este probabil singurul lucru bun făcut de un Florin Cîțu, care altfel a sacrificat cam tot pentru a obține funcții și putere pe care le-a pierdut rapid. Uite, se va lăuda PSD-ul cu ele, că PSD-ul are acum ministerul Finanțelor. Ghinion, ar zice altcineva! Prostie în stare pură, zic eu!
Nota Bene: Creșterea PIB pe o colectare mai bună, deși foarte benefică pentru stat, e iluzorie pentru economie. Asta pentru că evaziunea fiscală produce oricum creștere economică, chiar dacă nu produce creștere de venituri la stat. Banii ăia furați de buticar (să zicem) prin șmecherirea TVA tot ajungeau în valoarea adăugată (de regulă prin consum). Nu-i vorba, dacă ajung prin taxe în PIB e mai bine, dar la un moment dat vor fi corectați de statistică la calculul creșterii economice, pentru că altfel ar fi adunați de două ori. Oricum, la noi multă lume (inclusiv politicieni și jurnaliști) crede că PIB-ul și Bugetul Statului sunt același lucru, când în realitate sunt două noțiuni diferite care au doar două puncte comune. Unul este ăsta cu taxele pe consum. Al doilea vi-l spun mai târziu, căci el este sensul acestui articol.
Deși reducerea evaziunii fiscale și creșterea încasărilor din TVA reprezintă un lucru și pozitiv și nici tocmai neglijabil, el tot nu explică un avans de +6,5% al PIB-ului, căci vorbim acolo de aproximativ 1,5 miliarde de euro în plus la nivel de trimestru, deci de o influență pozitivă de maximum +2% din cele 6,5% proclamate de INSSE. Mai puneți un +1 sau +2 procente de la servicii (HoReCa, plus IT&C, plus serviciile B2B, pe care nu mai insist că deja mai înțelegem câțiva despre ce vorbesc) și ar fi rezultat o foarte decentă (și în linie cu așteptările) creștere de 3,5-4% a PIB pe primul trimestru din 2022.
De ce a simțit cineva nevoia să vadă +6,5% și cum s-a ajuns la asemenea cifre? Păi pe calea rectificărilor… Să-i spunem schema Gulliver: ca să-ți pară ceva mai mare, trebuie să-l compari cu altceva mai mic. INSSE a scăzut PIB-ul fix pe trimestrele comparate din 2021, ca să-i dea cu plus mai mare prin comparație în 2022 – a dat în jos T1 din 2021 pentru comparația an/an, iar apoi a corectat cu -3,5% creșterea din T3, ca să adauge +1% la creșterea din T4, pentru comparația T42021/T12022. Hocus-pocus, artimetică distractivă! Sau doar infantilă!
Această practică a INSSE de a face corecții majore cifrelor de PIB a devenit și jenantă pentru credibilitatea Institutului Național de Statistică, mai ales că are loc foarte frecvent. Observați că în aceste articole eu mă încumet să aproximez cifre. Eu nu sunt INSSE. Nu fac calcule exacte. Dar nici nu-mi rezultă erori de 3,5% din PIB, care, anualizat, la un PIB de 200 de miliarde de euro, înseamnă rătăcirea a 7 miliarde de euro. Ce institut de statistică mai ești când faci astfel de erori, pe care vii apoi și le corectezi ba când s-a enervat Dragnea, ba când are Cîțu alegeri în PNL, ba acum, când… Ce e acum? Și de ce avea cineva nevoie de această creștere record european de +6,5%?
Păi avea! Pentru că statul român a acumulat atât de mult pe partea de creștere de cheltuieli și atât de puțin pe partea de venituri în ultimii zece ani, încât, cu toată creșterea de încasări la TVA, Comisia Europeană estimează un deficit bugetar de 7% din PIB anul acesta. Dacă mai iei în calcul schemele astea sociale cu energia și creșterea cheltuielilor de apărare, deja ajungi la cifre astronomice, de peste zece miliarde de euro, pe care statul trebuie să le taie de undeva. De unde, când salariile și pensiile au ajuns acum la 90% din veniturile fiscale? Salariile și pensiile nu se pot tăia!
Păi a început cu o scădere a investițiilor de 15%. Foarte proastă idee, la fel de proastă cu alegerea unui socialist la ministerul Transporturilor – lucrările de infrastructură s-au redus cu -7%. Apoi, cineva care se crede deștept în cap pe la ministerul (tot socialist) al Finanțelor s-o fi gândit că deficitul scade în procente dacă e raportat la un PIB care crește mai mult decât deficitul. Aici este al doilea punct în care se întâlnesc PIB-ul (munca noastră) cu Bugetul de Stat (ce confiscă statul din munca noastră) – diferența dintre veniturile statului și cheltuieli (deficitul, partea care trebuie împrumutată) se raportează la PIB. Pe regulile europene, trebuie să stai cu deficitul la 3% din PIB, altfel ești obligat să crești taxe (de aici probabil bălmăjeala politică cu renunțarea la cota unică din ultimele zile). Mai ai varianta să reduci numărul bugetarilor (ceea ce un guvern socialist nu poate) sau să faci investiții și să crești pe bune PIB-ul (ceea ce un guvern socialist nu știe cum).
Bănuiala mea este că această cusătură cu frânghie a creșterii economice are doar sensul de a justifica o evitare a ajustărilor de cheltuieli publice la rectificarea din iunie. Atât. În august aflăm PIB-ul pe T2 care, dacă nu dau drumul la investiții (tehnic nu știu dacă mai au când) și dacă nu vor găsi iar o modalitate de a-l umfla artificial, probabil va indica o frânare economică abruptă, un adevărat hard-landing cu efecte mult mai grave. Problema cu aritmetica distractivă (sau infantilă) este că ea în final tot la rezultatul corect ajunge. Iar dacă eu îmi pot da seama de aceste șmechereli statistice, nici experții Comisiei Europene, nici cei ai agențiilor de rating, de care depind dobânzile (din ce în ce mai mari) la care se împrumută statul român nu vor putea fi păcăliți.
Nimeni nu mănâncă PIB și cifrele (tot de la INSSE) sunt clare – industria e în recesiune, consumul (cu excepția celui on-line) e în scădere, HoReCa beneficiază doar de un efect de bază (după pandemie). Construcțiile cresc, dar numai pe proiecte private. Doar IT-ul crește semnificativ, ceea ce se întâmplă oricum de un deceniu. Repet ceea ce spuneam acum o săptămână: dacă statul român nu dă drumul, și încă semnificativ, la PNRR, atunci intrăm în recesiune. Știu, BNR a zis că nu intrăm. Sunt sigur că și previziunea pozitivă a BNR tot de PNRR e legată. Sunt milioane de oportunități în aceste crize prin care trecem și noi odată cu Europa și planeta. Suntem printre foarte puținii avantajați de a fi în UE și de a avea cu ce să le accesăm. Da, inflația vine de la Putin, dar, o spun iar – șmecheriile, lenea și prostia ne aparțin.
Foto: Alexander Shalamov | Dreamstime.com