Războiul din Ucraina nu scuză lenea guvernamentală din România. Economia merge rău, dar banii stau nefolosiți în BNR

Moise Guran

Efectele războiului și ale embargoului impus Rusiei se simt deja și în economia românească. În primul rând în prețuri, și în primul rând în prețul gazelor, scumpite cu metodă de Putin, încă din vara trecută. Scumpirea alimentelor este un efect al scumpirii gazelor, în principal. Pe de altă parte, mi se pare mie că România se duce hotărâtă spre recesiune, mai repede decât ar fi trebuit. Chiar dacă este posibil ca pe primul trimestru din acest an să nu fi avut o frânare considerabilă din această cauză, în al doilea trimestru, în mod cert, economia românească va performa slab ȘI din cauza războiului. Spun și din această cauză, pentru că mai e o problemă, una majoră – incredibila și, deopotrivă, iresponsabilă scădere a investițiilor publice. Rușinea e cu atât mai mare cu cât miliardele din PNRR au ajuns în România și stau nefolosite în Banca Națională, de-ai zice că România e în război, nu Ucraina.

Înainte de a vorbi de război, să clarificăm o confuzie foarte des întâlnită – creșterea prețurilor nu umflă articial creșterea economică ci, din contră, aceasta se ajustează cu inflația. Pe cale de consecință, prețurile mult mai mari din acest an se vor traduce prin creșterea economică mai mică sau chiar recesiune. Dar asta numai dacă stăm mioritic și spunem „aia e, ce să facem?” 

Scriam mai pe la începutul conflictului din Ucraina că noi, cei din Uniunea Europeană, trebuie să asumăm o recesiune cauzată de pedepsirea Rusiei prin tăierea importurilor din această țară agresoare, ceea ce va duce inevitabil la scumpirea energiei, a alimentelor și a altor produse. Acest lucru se întâmplă deja, dar impactul sancțiunilor asupra economiei românești în primul trimestru din 2022 ar fi trebuit să fie unul marginal, pentru că războiul a început pe final de februarie, iar sancțiunile au fost impuse treptat, începând din martie, iar creșterea prețurilor, după cum se vede, s-a simțit din aprilie. Adică din al doilea trimestru, nu din primul.

Peste o săptămână, statistica oficială ne va spune cum a performat economia noastră în primele trei luni din acest an, dar vă avertizez de acum că cifrele sunt foarte proaste și nu atât din cauza războiului sau a creșterii prețurilor, ci mai ales din cauza … lenei guvernamentale, că despre asta vorbim de fapt.

Investițiile publice au scăzut cu 15% în primele trei luni ale anului, iar lucrările de infrastructură cu 7%, asta deși am avut o iarnă cât se putea de caldă. Oh, dar grija domnului Grindeanu este ce s-a cântat la nuștiuce meci de hochei. Guvernul s-a concentrat pe subvenționarea energiei, iar cheltuielile sociale au crescut cu 20%, ceea ce nu e un lucru rău în condițiile actuale, dar nici nu justifică scăderea investițiilor, singura modalitate de a contracara o recesiune, fie ea și indusă de război, în condițiile în care politicienii nu trebuie să aleagă ce prioritizează, căci banii de investiții din PNRR stau nefolosiți în BNR. De aceea am folosit cuvinte grele precum lene, iresponsabilitate și rușine.

Ce încerc eu să vă spun acum este că foarte probabila frânare a economiei pe care o va anunța statistica oficială peste o săptămână n-are legătură prea multă nici cu războiul, care abia din aprilie și-a făcut simțite efectele, nici cu pandemia, pentru că în ultimul val al acesteia restricții n-au mai prea existat.

Prețurile vor continua să crească, asta e o certitudine, cel puțin cât la Kremlin va fi Vladimir Putin, dacă nu cumva și mult după aceea, dobânzile au început și ele să crească, ceea ce va afecta inevitabil și investițiile private. 

Studiul Confidex, care va fi dat publicității în zilele următoare, arată că trei sferturi dintre managerii companiilor românești cu vânzări anuale de peste un milion de euro cred că vor fi afectați de războiul din Ucraina, iar impactul cel mai mare este în industrie și agricultură. Cele două domenii, în care altfel statul n-are nicio treabă, sunt așadar cu adevărat afectate de război, cu întreruperi de aprovizionare și scumpiri colosale de inputuri, dar tot ele se luptă să-și păstreze oamenii cu salarii care au crescut în ultimul an mai mult decât inflația. Construcțiile private, la fel ca restul economiei private, se luptă să supraviețuiască, și au o rată de creștere care salvează sute de mii de muncitori de la șomaj, în care ar fi intrat dacă stăteau după boleșnița de lucrări de infrastructură pe care le face statul român.

Cei care au crezut că un eveniment de o asemenea magnitudine nu va afecta economia românească s-au înșelat, dar economia românească era afectată sărăca dinainte să o afecteze războiul, deși are toate resursele pentru a fi mult mai puțin afectată decât alte economii. Mai puțin resursa politică. Abia prin vară, când se vor anunța rezultatele pe trimestrul doi, vom vedea în PIB-ul României această conjugare de efecte ale războiului, creșterii prețurilor și impasibilității politice față de economie.

La fel ca la orice încercare majoră, la fel ca la debutul crizei financiare de acum 15 ani sau la debutul pandemiei de acum doi ani, România pornește într-o bătălie de supraviețuire economică cu un picior rupt. Pe care și l-a accidentat singură. Stând.