Războiul lui Putin ne aduce și nouă riscuri de criză financiară și economică
Moise Guran
De la începutul războiului și până acum, piețele financiare internaționale au pierdut cam 10-15 procente, francul elvețian a crescut cu 5% și a depășit euro (episodic), iar aurul a ajuns la un nou record istoric (2.070 usd/uncie), depășind valoarea atinsă în 2020, la debutul pandemiei. Aceste cifre nu sunt importante doar pentru cei care fac tranzacții la bursă cum se spune, ele profilează un început de criză financiară, adică o lipsă de bani, o strângere a finanțării care va complica evoluția economiei mondiale în perioada următoare, indiferent de evoluția războiului.
Deși investițiile străine directe și cele de protofoliu în Rusia și în companii rusești au tot scăzut după invadarea Crimeei din 2014, acestea încă sunt de ordinul sutelor de miliarde de dolari, bani care probabil nu vor mai fi niciodată recuperați de companiile occidentale care le-au făcut. Acesta este primul motiv pentru care acțiunile lor scad acum, firesc – pierderea contabilă.
Apoi, numeroase companii, de la McDonalds și până la Apple, anunță în fiecare zi oprirea tuturor operațiunilor pe piața rusească, ceea ce înseamnă tăierea vânzărilor, implicit și a profiturilor, dar și a producției, care nu era neapărat făcută în Rusia. Aceasta este definiția recesiunii – profit și salarii înseamnă valoare adăugată (VAB), iar reducerea valorii adăugate a companiilor occidentale înseamnă scădere economică, nu numai în Rusia (unde va fi cruntă) ci și acolo unde companiile respective plătesc salarii și încasează profituri pentru vânzările pe care le făceau în Rusia.
Ca să vă dau doar un exemplu aproape de noi, acțiunile Renault au scăzut cu aproape 30%. Renault are o participație majoritară la Avtovaz-Lada, la care fabrică inclusiv modele precum Renault Logan, Renault Sandero sau Renault Duster, cu o parte din piese, ați ghicit, din România. Ce se va întâmpla cu investițiile Reanult în Rusia este neclar, cel mai probabil vor fi confiscate de statul rus, dar este cert faptul că Renault pierde o piață care îi aduce vânzări de 5 miliarde pe an, din care o parte ajungeau la uzinele Dacia din România.
Așa funcționează globalizarea și, da, bunăstarea adusă de ea inclusiv în România, s-a bazat pe pace și reguli, care au fost spulberate de război. În plus, bunăstarea asta a noastră, a europenilor, a finanțat amenințarea pe care Rusia o exercită acum și probabil de acum înainte asupra Europei, chiar asupra omenirii având în vedere repetatele și explicitele amenințări nucleare, deci acest preț va trebui plătit.
Ca Renault sunt mii, nu sute, mii de companii multinaționale care, la fel, pierd acum mii de miliarde de dolari din cifra de afaceri și din capitalizarea de piață.
În plus, scăderea acțiunilor pe burse diminuează posibilitatea acestor companii de finanțare, dar diminuează și capacitatea băncilor de a trage finanțare, ceea ce scumpește banii. Aceasta este definiția unei crize financiare (crize de bani), dar atenție, ea nu este certă, există doar riscul ei în acest moment.
Cantitatea de bani de pe piețele occidentale este în acest moment mare. Chiar dacă dobânzile începuseră să crească, ele erau încă mici, după perioada de pandemie, în care băncile centrale, inclusiv a noastră, le-au scăzut pentru a evita recesiunea și au aruncat cu bani din elicopter pentru a stimula cererea. Știm cu toții deja, aceste politici generaseră o inflație istorică la nivel mondial, chiar înainte de a pune Rusia gaz pe foc, prin crearea artificală a unei crize de gaze naturale în Europa.
Așadar războiul și sancțiunile împotriva Rusiei găsesc lumea occidentală într-un moment cu mulți bani, dar de valoare din ce în ce mai mică (din cauza inflației) și în plin proces de reluare a scumpirii banilor. Cel mai probabil, acest proces de creștere a dobânzilor va fi oprit complet sau încetinit, băncile centrale având de ales între riscul de scădere economică și riscul de inflație și mai mare. Riscul riscului este o scădere economică combinată cu inflație mare (stagflație).
O perioadă, creșterea prețurilor va continua, nici nu se poate altfel, în căutarea unui echilibru, până la stabilizarea prețurilor carburanților și a gazelor și încă ceva după aceea. Din acest punct de vedere, băncile centrale nu pot face mare lucru, căci ele nu produc petrol și gaze, ele „produc” doar bani. Dacă companiile care pleacă de pe piața rusească vor fi nevoite să își reducă producția și în țările noastre, europene, atunci tot aceeași recesiune va diminua și creșterea prețurilor. În funcție de acest echilibru, între gravitatea recesiunii și creșterea prețurilor, probabil și băncile centrale vor alege să reia creșterea dobânzilor, să păstreze nivelurile actuale, sau să tipărească și mai mulți bani.
Sper să fi reușit să vă ajut să înțelegeți aceste mecanisme destul de complicate și cu încă multe, multe necunoscute în acest moment în care situația e destul de fluidă.
Cât despre România, pe noi războiul ne găsește ca pe toată Uniunea Europeană cu un mecanism de finanțare anticriză deja implementat, în desfășurare și care se numește PNRR.
Sper să nu mai auzim de politicieni iresponsabili care critică acest mecanism, ci de politicieni care se dau peste cap să pună în aplicare măsurile și investițiile acestui mecanism, pentru că el este singurul care ne poate ține acum pe linia de plutire. Datorită PNRR, Banca Națională a României are intrări de valută mari din care vinde constant, iar euro NU a crescut în aceste zile față de leu. Dacă politicienii își fac treaba cu PNRR-ul valuta va continua să vină, iar BNR va putea ține în continuare leul în echilibru. Este foarte posibil ca economia României să fi intra deja în recesiune încă din toamna trecută, înainte deci de război, și este posibil ca episodic această recesiune să fie raportată și în prima jumătate a acestui an. Dar nu cifrele contează, contează joburile și oamenii. Dacă autoritățile noastre se vor învrednici să facă investițiile alea pe bani gratis de la UE, atunci noi ca națiune vom trece cu bine acest hop și vom putea suporta fără dificultăți programele înarmare și de finanțare suplimentară a armatei. Cu o Rusie agresivă lângă noi, da, de acum va trebui să plătim mai mult pentru securitatea țării noastre, pentru a avea o armată de profesioniști, o armată pregătită, singura care ne va ține departe și de război și riscul de a ne trimite copiii neinstruiți la război, așa cum se întâmplă azi în Ucraina. Aceasta este filozofia unei țări NATO.
Noi, cei care trăim în Uniunea Europeană avem de înțeles de acum, pe de o parte, costul păcii pe termen lung – descurajarea Federației Ruse de a ne ataca vreodată. Pe de altă parte, pe termen scurt, o eventuală intrare în criză financiară și/sau recesiune a economiilor occidentale reprezintă pentru noi costul pe care nu l-am plătit la timp, lăsând o Rusie militaristă în lumea economică civilizată, din care ar fi trebuit probabil eliminată încă din 2008.
Foto: Anohin | Dreamstime.com
