Putin își păstrează atât opțiunea de pace, cât și pe cea de război

Moise Guran

UPDATE: Pe 24 februarie 2022, la ora 5 dimineața, Federația Rusă a atacat Ucraina, din toate direcțiile

Bun. Deci Rusia a trimis trupe în estul Ucrainei, mai exact în Donbass, la nici o zi după ce se jura că nu are de gând să atace Ucraina. Nu e o surpriză, nici chiar pentru fanii lui Putin. Este foarte important cum va aproba Duma decretul lui Putin, mai exact dacă va recunoaște independența republicilor Donețk și Luhansk pe actuala linie de contact cu Ucraina sau dacă va recunoaște pretențiile acestora asupra întregii regiuni Donbass. Acest lucru va fi decis, cel mai probabil, chiar azi, dar nu sunt sigur că va fi și clarificat azi. Un acord neclar între Federația Rusă și cele două republici, cărora le va garanta granițele fără să le specifice exact care sunt acelea, ar lăsa posibilă interpretarea lor ca fiind cele stabilite prin referendumul local din mai 2014, adică întreg Donbass-ul, adică și cele două treimi din teritoriu controlate acum de armata ucraineană. Și de aici lucrurile o pot lua foarte razna. Sau nu. Întâi priviți harta.

Ceea ce analizăm acum este dacă situația se va stabiliza, sau dacă acesta este abia începutul unei invazii. Există argumente pentru ambele variante de evoluție a conflictului și vă dau posibilitatea să vă faceți o părere, înainte de a o citi pe a mea.

Ipoteza 1. Prin recunoașterea independenței republicilor separatiste care ocupă acum doar o treime din teritoriul Donbass și dețin jumătate din populație, Putin vrea să încheie de fapt actuala criză.

De ce ar face asta? Ei bine, din punct de vedere strategic și economic, mare lucru nu a câștigat. Avea oricum controlul teritoriului respectiv, economic ele sunt de facto integrate în Federația Rusă, iar din 2014 și până acum mai mult de un sfert din cei trei milioane de locuitori ai teritoriului controlat de separatiști au primit deja cetățenia rusă. După speechul extrem de agresiv la adresa Ucrainei, în care numai nu i-a declarat război formal, o înghețare a conflictului în condițiile actuale ar fi de fapt retragerea cu scrâșnet de dinți (dar retragerea) de la masa de pocker a unuia care a ridicat miza la cer, dar i s-a dat cu sec. Rolul discursului de o oră de aseară ar avea sensul de a masca un bluff care a eșuat. Și eu cred că, da, pe ruși Putin i-a prostit. Spre deosebire de invadarea Crimeei, în 2014, Putin nu câștigă nimic, doar formalizează o stare de fapt.

Problema este că în acest timp a reușit să înarmeze Ucraina (nu el, ceilalți, dar din cauza lui) iar amenințări ulterioare, dacă nu va fi vorba de amenințări nucleare, nu vor mai fi eficiente. În plus, a reușit să forjeze unitatea UE și a NATO, să relanseze rolul SUA în Europa și să convingă pe absolut toată lumea că trebuie accelerat procesul de trecere la energie verde și de renunțare pe termen și mai scurt la dependența de gazul rusesc.

O creștere temporară a prețului gazelor, în condițiile în care nici nu a mai vândut cine știe ce, și ocuparea formală a unui teritoriu pe care deja îl avea, ar fi o înfrângere grea și, posibil, pe un termen mai lung, sfârșitul unui bullying de secole al Rusiei asupra Europei. Sună rezonabil? Mie mi se pare că nu. Iar Putin, indiferent ce spune la tv, nu are cum să nu știe asta. 

Ipoteza 2. Recunoașterea independenței unui teritoriu pe care republicile separtiste nu îl dețin de facto acum și acordul de protecție al unor frontiere care sunt la 200 de kilometri în spatele frontului actual va constitui casus belli (motiv de război) pentru invadarea unui teritoriu și mai mare din Ucraina.

Un prim argument în favoarea acestei a doua ipoteze ar fi timpul. Rusia a fost teribil de încurcată până acum în desfășurarea unor operațiuni militare de două lucruri – vremea caldă și olimpiada de la Beijing. Abia pe la începutul lui februarie solul a înghețat, dar atunci a început olimpiada. Acum s-a terminat olimpiada, dar există riscul ca în două-trei săptămâni să vină primăvara. Azi în Donbass sunt 10 grade și deja solul nu mai îngheață suficient noaptea cât să nu se dezghețe ziua. De aceea Rusia se grăbește foarte tare, pentru că strategii militari știu că prin martie deja va fi foarte greu să mai poată desfășura acțiuni militare pe distanțe mari, care au nevoie de linii solide de aprovizionare. Dar 2-300 de kilometri nu reprezintă tocmai o distanță mare. Amintiți-vă articolul lui Lucian, de acum o lună și harta făcută de CSIS. Am trasat eu două linii cu roșu peste ea.

Problema este că, dacă ucrainenii nu se retrag pur și simplu din calea armatei ruse, și cel mai probabil nu o vor face, conflictul între armatele regulate și o declarație formală de război devin inevitabile. De acolo în colo, Rusia va putea închide ieșirea Ucrainei la mare, prin deschiderea unui nou front între Mariupol și istmul Perekop (Crimeea), precum și între Crimeea și Odesa.

Sensul trupelor din nord, care amenință Kievul nu poate fi acela de a încerca să îl și cucerească ci doar de a pune presiune pe armata ucraineană să țină acolo tehnică, militari și resurse, pentru a avea mai puține în sud.

Ce ar obține Rusia astfel? Păi, în afară de apă entru Crimeea, în afară de jumătate din Ucraina și jumătate din țărmul Mării Negre (cu tot cu porturi importante), rachetele S 400 plasate la Odesa ar putea închide la nevoie tot spațiul aerian al României aflat la est de Arcul Carpatic. Ca să nu mai vorbim de Insula Șerpilor. Ca să nu mai vorbim de reducerea Ucrainei la dimensiunea unui stat chiar nesemnificativ. Sigur, consecințele economice ar fi destul de grave, dar n-ar fi grave doar pentru Rusia. De fapt, pentru Rusia deja sunt, dar pentru restul lumii, un astfel de război ar echivala cu o reintrare în recesiune comparabilă ca dimensiuni cu cea din 2020, dacă nu chiar mai gravă.

Concluzia mea. Sper ca prima ipoteză să fie cea confirmată, dar asta e mai mult speranță. Putin a mai făcut calcule greșite, problema este că, la fel ca în cazul lui Hitler, cuceririle după care s-a oprit s-au dovedit a fi opriri de moment. Omul ăsta nu se oprește. Și nici sancțiunile economice nu par să-l sperie. Și după 2014 au fost sancțiuni, și atunci Nord Stream 2 a fost abandonată, iar apoi a fost reluată. El știe asta, a mai trăit asta, e pregătit să mai treacă din nou prin asta. Omul e periculos, deja asta e evident pentru toată lumea, și va continua să fie din ce în ce mai periculos până când UE (nu numai NATO, NATO are deja) nu își va face o strategie coerentă de contracarare a unei Rusii care îi mănâncă banii și îi amenință de facto existența. Da, amintiți-vă tot timpul ce vă spuneam în decembrie – ceea ce vrea Putin este dezmembrarea UE, pentru a putea trata de la înălțime cu oricare dintre statele europene, inclusiv Germania sau stupid Brexitania.