La un pas de război. Moscova are nevoie de un „blitzkrieg de iarnă”

Guest post Lucian Stan, coordonator Tank Encyclopedia

Criza ucraineană continuă să se adâncească. Rusia a depășit probabil semnificativ pragul de 100 de mii de soldați masați pe granițele Ucrainei, iar trenurile încărcate cu tancuri și echipament militar continuă să vină, în ceea ce pare a fi pregătirea unei invazii pe scară largă. Deși o analiză a dispunerii forțelor care s-ar putea confrunta arată o superioritate tehnică netă a armatei ruse, rezultatul unui  eventual război este departe de a putea fi anticipat. Rusia poate obține rapid ocuparea unor teritorii, dar, cumva trebuie să încheie operațiunile ofensive, la un orizont de maximum o lună și jumătate.

Factori ce pot influența pornirea, desfășurarea și încheierea unui conflict militar între Rusia și Ucraina

Deși harta de mai sus sugerează că trupele ruse sunt dispuse astfel încât să poată invada rapid mai mult de o treime din Ucraina, inclusiv capitala Kiev, este mai probabil ca primul obiectiv al acestora să fie realizarea podului terestru între Donbas și Crimeea, peninsula fiind, după ocupația din 2014, tăiată de la conductele de apă construite pe vremea URSS.

În cazul unei invazii, Armata Rusă are multiple opțiuni tactice. Granița oficială dintre cele două state este lungă de aproximativ două mii de kilometri, dintre care aproape 400 km sunt controlați de forțele separatiste susținute de Moscova. La aceasta se adaugă încă 60 km în Istmul Perekop, care conectează Crimeea de Ucraina.

Ucraina mai are aproape două mii de kilometri de coastă care sunt vulnerabili la o invazie amfibie dinspre Crimeea, mai ales în regiunea Mării Azov și a orașului Mariupol. 

În fine, granița dintre Belarus și Ucraina are o lungime de o mie de kilometri. În funcție de obiectivele stabilite de Kremlin, aceste granițe lungi pot permite multiple axe de atac care vor oferi flexibilitate tactică rușilor și vor întinde la maximum capacitatea de apărare dar și logistica armatei ucrainene.

Printre principalele scenarii vehiculate în vest sunt un atac asupra Kievului prin Belarus, un atac masiv asupra estului Ucrainei până la Nipru sau un asalt asupra întregii zone litorale pentru a tăia accesul Ucrainei la Marea Neagră.

Ce forțe a adus, mai exact, Rusia, la granița cu Ucraina și cât va folosi din ele, în cazul unei invazii?

Începând din octombrie-noiembrie 2021 Rusia tot mută trupe spre granița cu Ucraina, o parte a echipamentelor militare fiind deja dispuse acolo încă din primăvară.

Estimările arată că între 90 și 175 de mii de soldați ruși, împărțiți în aproximativ 60-100 de grupuri tactice de batalion. O astfel de unitate mixtă este formată din aproximativ 50 de blindate (între care 10 tancuri) și 600-800 soldați și ofițeri – aproximativ 200 de infanteriști, restul fiind artileriști și militari care manevrează tehnică de luptă și alte mijloace de suport. 

Aceste grupuri tactice sunt înșirate inclusiv în zona regiunilor separatiste Donetsk și Luhansk, dar și în Crimeea, astfel încât adversarul să nu poată anticipa dacă atacul principal se va da din nord, dinspre Belarus, amenințând Kievul, sau dinspre sud, pe direcția Donbas – Mariupol – Crimeea. 

Numeric, forțele desfășurate în prezent de Federația Rusă la granița de vest reprezintă acum între o treime și o jumătate din totalul forțelor armate terestre active. Însă aproximativ 40% din soldații Armatei Ruse sunt recruți (în termen), iar nu soldați profesioniști. Nu este clar câți dintre aceștia vor fi trimiși în zona de potențial conflict. Este de presupus că puțini.

Printre unitățile pregătite să intre în luptă se află părți ale Armatei 41, unități ale Forțelor Aeropurtate (VDV) și cel puțin o divizie de tancuri (Kantemirovskaya, din Prima Armată de Gardă – Tancuri), precum și unități de artilerie autopropulsată, unități medicale, anti-aeriene, drone și alte arme de suport. Mai mult, jurnaliști din Rusia au discutat cu rude ale unor soldați detașați înspre Ucraina în ultimele săptămâni, identificând și Brigada Independentă 155 de Infanterie Navală (din Vladivostok), Brigada a 14-a a Forțelor Speciale (din Ussuriysk, Orientul Îndepărtat) și Brigadele 36 și 38 de Infanterie Motorizată (din zona Transbaikal).

Pe lângă acestea, 6 fregate, un crucișător, 7 nave de desant și 7 submarine sunt parte a flotei Mării Negre ce vor fi gata să se angajeze pe tot litoralul ucrainean, până la Odesa. Alte 3 nave de desant se află în tranzit din Flota Baltică înspre Marea Mediterană, trecând pe 19 ianuarie prin dreptul Olandei . Este neclar care este destinația lor finală și ce încărcătură au dar, având în vedere distanța și viteza media a unor asemenea vapoare, ele ar putea ajunge în Marea Neagră în 9-12 zile. Este un semn suplimentar că o astfel de operațiune este tot mai probabilă.

Later edit: Ministerul Apărării Rus precizează acum că ar fi vorba de 6 nave de desant în tranzit, nu obligatoriu în același convoi, și că se îndreaptă spre Marea Mediterană pentru exerciții militare.

Cel puțin 9 unități de aviație (Su-25, Su-30 și bombardiere Su-34), precum și 3 unități de elicoptere (Ka-52 „Alligator”, Mi-35 și Mi-8 „Terminator”) sunt de asemenea dispuse în zonă și pot oferi atât sprijin tactic cât și bombardament strategic asupra unor obiective ucrainene vitale. Asta înseamnă, în total, cel puțin 500 de aparate de zbor, un număr comparabil cu cel utilizat de coaliția condusă de SUA la invazia Irakului din 2003.

Unități de rachete, precum Brigada 119, echipată cu rachete 9K79 Tochka, cu o rază de acțiune de 180 km, sunt de asemenea amplasate pentru bombardament cu rază scurtă și medie. Probabil acestea vor fi folosite pentru a lovi centre de comandă, logistice, unități de apărare anti-aeriană și alte ținte de mare importanță din spatele liniilor ucrainene.

Va ataca Rusia Kievul, prin Belarus?

Președintele Belarus, Aleksandr Lukașenko, declarase deja pe 29 noiembrie 2021 că, în cazul izbucnirii războiului în Ucraina, Belarus nu va sta deoparte. Brigada a 6-a bielorusă de tancuri a fost încă de atunci repoziționată către granița cu Ucraina, oficial pentru a face parte dintr-un exercițiu militar alături de unități rusești.

Pe 17 ianuarie, Lukașenko a anunțat subit că Belarus va ține noi exerciții militare alături de Rusia, în luna februarie 2022. Doar câteva ore mai târziu, primele unități militare rusești deja treceau granița cu Belarusul. Având în vedere timpul necesar mutării unei unități militare (rechemarea personalului, pregătirii tehnicii de luptă, asigurarea mijloacelor de transport), această mișcare foarte rapidă indică pregătirea anterioară a trupelor rusești de a intra în Belarus, pentru a putea amenința direct Kievul. Nu neapărat pentru a-l și cuceri, ci pentru a forța Armata Ucrainei să păstreze unități de apărare în jurul acestuia.

Aproape 70% din forțele ruse sunt masate în sudul și sud-estul Ucrainei. Crimeea pare a juca cel mai important rol

Conform unei analize realizate de Ministerul Apărării din Ucraina, la începutul lunii noiembrie, când estimările erau de doar 40 de grupuri tactice, acestea ar fi fost împărțite după cum urmează:

• 30% din forțele ruse sunt în peninsula Crimeea, din care ar urma să înainteze spre nord, spre Mariupol și cotul Niprului, făcând joncțiunea cu Donbasul. Tot de acolo, o forță de desant marin ar putea debarca la Odesa, aproape de granița cu Republica Moldova.
• 37.5% din forțe sunt dispuse în sud-estul graniței cu Ucraina, în dreptul regiunilor separatiste din Donbas, dar și pe teritoriul ucrainean aflat sub controlul separatiștilor.
• 20% din forțe sunt în nord-estul graniței cu Ucraina și ar urma să înainteze înspre Harkov, pe direcția sud-vest, cu posibilitatea de a tăia tot sudul Ucrainei
• 10% din forțe sunt la nordul graniței cu Ucraina, în Belarus, și ar putea să înainteze înspre Kiev, eventual împreună cu forțele armate ale Belarus.

Este totuși important de notat că dispunerea în teren a trupelor rusești și intențiile Kremlinului au putut suferi modificări semnificative în cele două luni trecute de la analiza realizată și publicată de ucraineni.

De ce forță militară dispune Ucraina?

De partea cealaltă a graniței, Armata Ucrainei are 250 de mii de soldați activi pe teritoriul său, la care se vor adăuga 900 de mii de rezerviști, deja mobilizați.

Nominal, Ucraina dispune de 144 de avioane (aproximativ 110 de luptă, în mare parte Mig-29 și Su-27), peste 100 de elicoptere (dintre care doar 35 Mi-24), peste 450 de lansatoare de rachete anti-aeriene cu rază lungă de acțiune (cele mai multe de tipul S300), precum și 400 de lansatoare antiaeriene cu rază scurtă de acțiune (Strela și Osa).

Cele aproximativ 2.500 de tancuri ucrainene sunt însă majoritar T-64B, un model învechit și mult depășit din punct de vedere tehnic. Doar o parte a lor a fost modernizată. Acestora li se adaugă 2.500 de mașini de luptă pentru infanterie (BMP-1 și BMP-2), câteva mii de alte blindate (mare parte transportoare amfibii), 600 de aruncătoare de rachete autopropulsate (cele mai multe fiind BM-21) și aproximativ 1.000 de piese de artilerie autopropulsată (majoritar 2S1 și 2S3). 

Ucraina a mai cumpărat drone de atac Bayraktar TB2 din Turcia (mult mai multe decât s-a crezut inițial), dar a și primit cantități semnificative de echipament militar. Doar Statele Unite au donat până acum aproximativ 500 de lansatoare de rachete antitanc Javelin, la care se mai adaugă rachete ușoare anti-tanc de tip NLAW, britanice, de ultimă generație. Pe 17 și 18 ianuarie, Marea Britanie a trimis cel puțin șapte zboruri către Kiev cu acest tip de armament, care va fi probabil foarte util în cazul unei invazii masive împotriva blindatelor grele ale Armatei Ruse.

În aceste zile, tonul discuțiilor a suferit o schimbare drastică, iar țările vestice au accelerat furnizarea de echipament militar Ucrainei. Astfel, Țările Baltice au primit aprobarea de a transfera armament suplimentar (rachete antitanc Javelin, rachete anti-aeriene Stinger, obuziere) către Ucraina. Mai mult, un avion Antonov 225 al aviației ucrainene era programat să plece în dimineața zilei de 20 ianuarie din Montreal cu o încărcătură necunoscută. Canada lua în considerare trimiterea de armament către Ucraina încă din 9 ianuarie.

Aceste ultime evoluții arată că țările NATO au ajuns la concluzia că un atac rusesc asupra Ucrainei nu mai poate fi evitat și au renunțat deschis la politica de a nu furniza echipament letal Ucrainei, pentru a nu irita și mai tare Kremlinul.

Raportul militar tehnic Rusia-Ucraina 

Majoritatea covârșitoare a echipamentului militar ucrainean a aparținut Uniunii Sovietice, iar gradul de operabilitate și modernizare nu este exact cunoscut. La momentul invaziei din 2014, puține dintre aparatele militare ale Ucrainei au putut intra în luptă.

Totuși, ulterior, Ucraina a investit sume importante în forțele sale armate, alocându-le anual acestora aproximativ 4% din PIB. Echipamentele de ultimă generație furnizate de țările NATO sunt de calibru ușor, dar ele vor juca un rol esențial în cazul unei tactici bine coordonate de a provoca cât mai multe pierderi armatei ruse.

Pe lângă armament, SUA au oferit Ucrainei  echipament neletal în valoare totală de 2.5 de miliarde de dolari, constând în echipament radio, radare anti-artilerie, vehicule Humvee și Toyota Land Cruiser, camioane Iveco sau drone de recunoaștere. 

Deși numeric, Ucraina va mobiliza mult mai mulți soldați decât Federația Rusă, în cazul unui conflict, Armata Rusă are avantaje tehnice evidente față de cea ucraineană.

Dintre toate, superioritatea aeriană evidentă a Rusiei este probabil cea mai importantă. Este de presupus că înainte de a expune trupe sau blindate, aceasta “va curăța” cerul, alungând aviația ucraineană din zona de conflict, și va scoate din luptă cu prioritate bateriile și lansatoarele antiaerienă.

Experții apreciază că nici dronele cumpărate din Turcia de ucraineni nu vor reprezenta o problemă pentru aviația rusă, deci este de presupus că Armata Ucrainei va prefera să le păstreze și să le protejeze pentru o fază mai avansată a conflictului. 

Rusia are, de asemenea, avantaj semnificativ în domeniul artileriei și al forțelor blindate și este de presupus că unitățile armatei ucrainene vor evita confruntarea directă cu acestea, pentru a nu fi copleșite numeric și tehnic. 

Totuși, în legătură cu performanțele tehnice ale armamentului rusesc există numeroase controverse. Puține dintre marile proiecte rusești de înarmare au ajuns în funcțiune. Nu este clar, de exemplu, dacă Rusia va folosi sau nu avioane Suhoi 57, intrate oficial de un an în dotarea armatei sale. Acesta ar fi urmat să fie primul model de avion invizibil, dar programul  de dezvoltare a fost plin de probleme și experții se îndoiesc că avionul este într-adevăr operațional.

Alte controverse au fost stârnite de noul tanc T-14 Armata, considerat foarte avansat din punct de vedere tehnic (turelă autonomă, fără echipaj, blindaj, etc), dar despre care rușii spun că nu a intrat până acum în producția de serie. Totuși, 4-5 astfel de tancuri au participat la paradele din Piața Roșie din ultimii ani și un conflict real ar putea oferi surprize.

Posibilă desfășurare și un timing de care strategii militari vor ține cont

Este de presupus că Rusia va deschide o eventuală invazie cu cele mai bine echipate unități ale sale, dar, dacă nu reușește un război fulger, care să scoată Armata Ucrainei din luptă în câteva zile, vehiculele înlocuitoare se vor epuiza rapid, iar forțele armate ruse vor fi nevoite să recurgă la echipament mai vechi.

De partea cealaltă a frontului, Ucraina are interesul de a provoca pierderi cât mai grele cu orice preț, pentru a afecta atât moralul trupelor, cât și suportul, oricum îndoielnic, al societății rusești aruncate într-un conflict a cărui necesitate nu este foarte evidentă.

O problemă semnificativă pentru Armata Rusă ar putea fi și vremea. Această iarnă a fost până acum neobișnuit de caldă în Ucraina, cu temperaturi care au coborât doar puțin sub zero grade Celsius. Operațiunile militare în această zonă în timp de iarnă au nevoie de un teren bine înghețat, căci infrastructura rutieră a Ucrainei este subdezvoltată. Temperatura medie va trece deasupra pragului de îngheț în martie, transformând tot terenul din Ucraine de est într-o mare de noroi (celebra Rasputitsa) care va încetini sau chiar împiedica deplasări ample de trupe dar și aprovizionarea acestora. Vremea pune așadar o presiune de timp suplimentară asupra Armatei Ruse, aceasta având la dispoziție cel mult o lună și jumătate pentru ocuparea unor poziții decisive. Orice zi de amânare a invaziei este, implicit, un avantaj pentru Ucraina.

O altă problemă semnificativă pentru Rusia o reprezintă efortul logistic, pentru aprovizionarea trupelor. Armata rusă este dependentă de liniile de cale ferată pentru a-și aproviziona unitățile. Rusia și Ucraina au același ecartament al liniilor de cale ferată, dar este foarte probabil ca o parte semnificativă a acestora, precum și podurile și marile noduri feroviare vor fi distruse de armata ucraineană într-o eventuală retragere.

Acest lucru ar forța Armata Rusă să recurgă la camioane pentru aprovizionare, iar multiple studii NATO arată că grupurile tactice rusești au un număr prea mic de camioane pentru a face față cu succes nevoilor logistice ale unităților. În plus, camioanele au oricum o mobilitate limitată față de unitățile șenilate și vor avea dificultăți semnificative în a ține pasul cu acestea, mai ales în cazul în care campania se întinde până după luna martie.

În concluzie

În timp ce Rusia probabil nu va ataca Ucraina decât dacă are siguranța îndeplinirii obiectivelor hotărâte de Kremlin, constrângerile generate de vreme, mobilizarea Vestului și sprijinul militar oferit Ucrainei închid din ce în ce mai mult fereastra de timp disponibilă Armatei Ruse.

Pe de altă parte, costurile aferente unei invazii (atât cele economice, legate de banii necesari pentru dizlocarea trupelor, cât și cele diplomatice, legate de animozitatea pe care și-a atras-o deja Kremlinul), precum și retorica folosită intern pentru a justifica o eventuală agresiune, îi lasă foarte puțin loc de întoarcere lui Vladimir Putin, după această uriașă desfășurare. Dacă va renunța la invazie fără să obțină concesii importante din partea Vestului, el va înregistra o pierdere politică semnificativă pe plan intern și nu va avea nimic cu care să compenseze daunele provocate deja Rusiei de această criză. Poate acesta este și motivul pentru care, în conferința maraton de aseară, președintele SUA, Joe Biden, a spus la un moment dat că „Putin va intra în Ucraina pentru că trebuie să facă ceva.”

Pentru mâine, 21 ianuarie, este programată o întâlnire, posibil ultima înainte de pornirea unui eventual confilct, între secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, și ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov. Blinken a făcut un adevărat tur de forță, mergând ieri la Kiev, azi se va întâlni la Berlin cu omologii săi din Franța, Germania și Marea Britanie. Diplomația pare aproape epuizată. Totuși, având în vedere modul dur de negociere al rușilor, nu este exclus ca, în următoarele ore să asistăm deja la provocări sau evenimente care să joace un rol în întâlnirea de mâine de la Geneva, dintre Blinken și Lavrov.