Partea lor de vină…

Moise Guran

Daaa, știu, vinovați pentru criza politică sunt Iohannis și Cîțu, care au pleznit nevinovatul USR ca un soț bețiv care își bate nevasta la intervale regulate de pileală. E corect. Klaus Iohannis chiar a orchestrat această criză, minte deja cum respiră, inspirat fie el de Cîțu, fie Cîțu de el, nici nu mai contează. Nu o să vă jignesc inteligența spunându-vă ceea ce știm toți, ci o să vă explic ceea ce poate nu știți sau poate nu vreți să acceptați – vina sublimilor și sensibililor useriști în tot acest carambol al… ceea ce s-a dorit a fi o coaliție reformistă. Și n-avea cum să fie.

În primul rând, dați timpul înapoi și o să observați că acest tip de comportament de soț gata de “să-mi bat nevasta” PNL-ul nu o are nici de azi, nici de ieri, n-a început nici cu Cîțu și nici nu se va termina odată cu el. PNL o are de la alegerile europarlamentare din mai 2019, atunci când i-a fost clar că poate bate PSD-ul dar nu i-a mai fost clar dacă până în 2020 va mai putea bate USR-ul. Și n-ar fi fost vorba că a observat PNL-ul acest lucru, principala problemă a fost că au observat-o și Iohannis și alții din jurul său.

De la momentul respectiv, PNL-ul a făcut permanent un joc de bullying marital, un soi de facem gospodărie împreună dacă înțelegi că eu sunt cocoșul în casă și din când în când mă îmbăt și te pleznesc. Aici nu e vorba de orgolii însă, este vorba de un foarte cinic interes politico-financiar, mai exact este vorba de motivația câtorva mii de “animale politice”, ca ăla de la Ape Prut-Bârlad, oameni, dacă li se poate spune așa, care vânează puterea politică pentru rațiunea simplă a căpătuirii personale, pentru că altfel nu prea au cum să reușească în viață.

Atât e de simplu de înțeles și pe atât de imposibil le-a fost useriștilor să priceapă acest tip de negociere bazat pe forță, pe pleznit în momente cheie și adus la ordine până la criza de azi când s-a dus dracu căsnicia.

Primul gest de forță a fost chiar atunci, în iunie 2019, imediat după alegerile europarlamentare, când PNL nu voia să intre la guvernare, USR nu voia să intre la guvernare, dar pentru că Barna a scăpat acel “nu e mandatul USR să scoată România din criză”, PNL a prins moment bun de trolling și i-a ars prima palmă de control – “ce ziceți, mă? Păi voi vreți la guvernare sau doar faceți balet politic?”

A doua mare problemă a USR a fost Dacian Cioloș, care a fost propulsat într-un post atât de important la Bruxelles încât n-a avut cum să nu-i mai lase mult prea mult spațiu de manevră problemei numărul trei, oportunistul Dan Barna. Care a candidat jalnic la președinție, șubrezind și mai grav poziția de negociere a USR în deja previzibila căsnicie cu PNL, iar apoi s-a mai și dus pe tot felul de erori strategice, care au permis PNL să înțeleagă, foarte corect, că nevasta e slabă. 

De exemplu, USR a permis PNL să-și pună cu nesimțire inspectorii școlari în timpul primului guvern Orban, deși depolitizarea educației era (sau trebuia să fie) interes strategic pentru un partid care se autointitula reformist. Schema s-a repetat apoi la DSP-uri, deși începuse pandemia și era evident că politruci în astfel de posturi implică riscuri majore, de exemplu de incompetență în testare și anchete epidemiologice, sau, s-a dovedit apoi, în raportarea deceselor Covid, care au fost pălmuite, cel probabil la ordin de sus. 

Apoi USR a permis PNL să importe primari de la PSD, crezând că va putea să fructifice electoral în 2020 acest lucru, dar, ciudat, n-a fost în stare nici de asta, ca să nu se enerveze logodnicul bețiv și să nu se strice cumva logodna (încă nu era căsnicie). 

Apoi a venit primul gest major de bullying, impunerea candidatului de primar al Capitalei, Nicușor Dan, o catastrofă garantată și evidentă pentru București, în ciuda faptului că Dan le-a spus ca prostul useriștilor că jobul lui este să pună peneliști în posturi cheie. S-a dovedit ulterior că schema implica directori interimari, care să organizeze ei concursurile pentru directori definitivi, fix aceeași pe care a avut-o în sarcină și Câmpeanu la Educație și, dovedit și recunoscut la Ape și, în general, cam peste tot în funcțiile publice din România.

Cam așa stăteau lucrurile la momentul alegerilor din 2020. În loc să înțeleagă că e mâncat dacă nu-și creează pârghii de control asupra PNL, USR l-a trimis pe Barna să negocieze posturi în guvern. Nu-i un lucru rău că Drulă a ajuns la Transporturi, sau Voiculescu la Sănătate, dar la momentul respectiv USR știa deja, sau ar fi trebuit să știe, că PNL sau UDMR nu vor accepta reforme esențiale, așa cum ar fi desființarea SIIJ, primari în două tururi, reforma penală și alte lucruri pe care, ce să vezi, nici chiar ei, useriștii, nu erau capabili să se înțeleagă între ei. Pentru că ei nu s-au înțeles (la fel cum nici pe candidatul la Primăria Capitalei nu s-au înțeles lăsând spațiu lui Orban/Nicușor) useriștii nu și-au înțeles nici poziția de king maker după alegerile din 2020 cu care ar fi trebuit să meargă la negocierile de formare a Guvernului Cîțu – nu cu o listă de vrăjeli abstracte, ci cu proiecte clare de lege, cu termene de implementare. Așa fac nemții, de aceea negociază câte trei-șase luni o coaliție de guvernare, pentru că ei nu se ceartă pe cine ce post ocupă, ci negociază la sânge ce facem în fiecare zi din patru ani de guvernare.

Doar o astfel de abordare dă stabilitate unui guvern, iar nu plasarea unor interese personale în echilibru, de tip Barna vicepremier, Orban la Cameră, mama lu Ștefan cel Mare la nu știu ce deconcentrată. Dacă ar fi mers cu proiecte concrete de lege, cu termene de implementare sub semnătură și cu un tacâm politic bine pregătit la negocierile pentru formarea guvernului de după alegerile din 2020, useriștii nu aveau surprize de tipul a băgat Cîțu în guvern un PNDL 3 pe care noi nu-l vrem, nici nu ar fi ajuns Stelian Ion să plângă pe la uși închise pentru că desființarea SIIJ a rămas vorbă goală, nici nu zbura capul lui Vlad Voiculescu pentru că a primit Ministerul Sănătății în pandemie, dar golit de conținut, că de vaccinare se ocupă Armata și Cîțu.

Atâta doar că useriștii nu aveau aceste proiecte. Pentru că sunt (sau cel puțin erau atunci) incapabili să se înțeleagă și ei între ei pe orice altceva decât “fără penali în funcții publice”. USR-ul a venit la guvernare nepregătit de aceasta, asumat ca nevastă abuzată, fără perspectiva de a contabiliza o eventuală guvernare de succes dar cu certitudinea că va încasa una de dezastru. Care s-a și produs. Această lipsă de pregătire pentru guvernare conținea clar germenii caftelii maritale (că și-o luaseră și de la Orban, iar Cîțu n-a făcut decât să continue strategia de bully a PNL) care s-a și produs ulterior, nu numai în decapitările înseriate Voiculecu-Stelian Ion, ci și în blocarea cinică pe ministerele avizatoare (Finanțe, Interne) a oricărei inițiative a USR. Acesta e un război care nu prea s-a văzut din afara guvernării, dar cine știe procesele legislative l-a putut ghici.

Deci, da, criza era inevitabilă, iar partea lor de vină, a useriștilor, a fost că nu s-au pregătit pentru guvernare (n-au avut proiecte pregătite și mă tem că nici acum nu au), că n-au știut să negocieze, deși era clar că PNL venea pus pe căpătuială, după posturi și bani publici și că n-au făcut un protocol clar de guvernare, în care un premier abuziv trebuia să zboare încă din primăvară. Momentul de atunci era probabil la fel de prost ca și cel de acum, dar dacă ar fi scutit țara de un Cîțu mai interesat de aprobarea internă a peneliștilor decât de campania de vaccinare, poate acum aveam mai puțini morți, nu știu!

OK, toate astea sunt trecut. Acum, căderea guvernului Cîțu reprezintă o resetare de care chiar era nevoie. Problema este că nici chiar acum useriștii nu par conștienți de faptul că trebuie să negocieze altfel cu PNL, că la bullying se răspunde cu bullying, pentru că, în fond, ar fi naiv de crezut că Florin Cîțu a provocat această criză altfel decât un bețiv care își bate nevasta ca să se laude la cârciumă celorlalți bețivi. Nu! Cîțu a mizat pe faptul că pleznirea USR va fi apreciată de peneliști, care îl vor și recompensa cu voturi pentru asta, ceea ce s-a și întâmplat. Nu că peneliștii nu înțeleg, dar nici useriștii nu înțeleg că PNL nu are în acest moment un premier pregătit, că s-a băgat singur cu Cîțu/Iohannis într-o criză literalmente existențială și că guvernarea minoritară cu PSD este de fapt o marotă inventată pentru ei, pentru useriști, considerați nevasta proastă a guvernării, care ar trebui să se sperie și să zică, vai! rău cu rău, dar mai rău fără rău, iar apoi să asigure în continuare majoritatea guvernamentală pentru un jaf pe care PNL și l-a planificat în cel mai pesedist și dragnist mod cu putință.

Diferența dintre PNDL-ul lui Cîțu, de zece miliarde de euro, și cel al Vioricăi Dăncilă este că Dăncilă nu știa sigur dacă-s zece miliarde de lei sau de euro. În rest, e la fel, în multe cazuri și cu aceiași oameni, transferați între timp de sub trandafiri sub săgeata galbenă. Cum să negociezi cu un astfel de monstru doar numele papagalului care va fi prim-ministru (când adevăratul decident e la Cotroceni și primprejurul său) sau ce useriști vor ocupa funcții în ministere blocate după aceea pe lanțul de decizie instituțională?

Acum doar PNL are ceva de pierdut – guvernarea. Useriștii trebuie să echilibreze nu atât formulele lor de guvernare, cât interesul celorlalți, ai celor care trebuie protejați de înfometații ăștia ajunși la guvernare și care între timp și-au adus toate neamurile pe posturi de directori, de la ape și până la școli și dispensare sătești. Dacă nu vor ști să facă asta, vor fi vinovați, alături de PNL nu numai pentru această criză, în care uite, n-avem guvern care să trimită în parlament proiect de lege pe certificatul verde (HG-urile sunt evident neconstituționale), dar vor purta și vina unei crize viitoare. Care va veni, căci ceea ce se întâmplă azi nu a fost cauzat doar de inepția politică a lui Florin Cîțu, ci de inepția lui Cîțu de a nu sesiza inepția celui care i-a cerut să provoace această criză, fără soluții clare de ieșire din ea.