De ce este PNDL o mizerie la care ar fi trebuit de mult să renunțăm…
Moise Guran
Deși mulți spun că Dragnea este tăticul PNDL, că-i mai recent ca hoț în memoria publicului și-i mai de impact politic, adevărul mai simplu și mai crud stă puțin altfel: Dragnea doar a perfecționat PNDL, acesta este invenția, în același timp și genială și rudimentară, a unei doamne blonde de la Buzău, ajunsă la un moment dat din viața noastră prim-ministru de facto, într-un guvern condus formal de Emil Boc. Despre Elena Udrea e vorba, ați ghicit, iar embrionul PNDL a fost celebrul dosar Gala Bute, în care doamna respectivă a fost în primă fază condamnată la șase ani de închisoare, dar în care nici nu este exclus să scape, tocmai datorită faptului că ideea ei a fost completată în acești zece ani de la scânteia originală, devenind un monstru care trimite spre șpaga de partid cam 60% din totalul investițiilor făcute într-un an de statul român din altceva decât fondurile europene.
Mi-am props să o iau metodic cu explicația, pentru că e important ca azi, când Cîțu forțează în guvern aprobarea PNDL3, iar USR-PLUS dă PNL tot mai multe semnale că poate accepta această mizerie, să priceapă chiar toată lumea de ce România trebuie să renunțe odată pentru totdeauna la această invenție malefică ce nu e dezvoltare cât e de fapt sărăcie.
Cum a apărut și cum funcționează PNDL?
La origini, Elena Udrea a făcut un program pe fonduri europene pentru Gala Bute. Pentru că europenii s-au prins că vrea să fure banii, i-au dat reject. Pentru că Elena Udrea era decisă să fure banii, ea a spus dar, cum, vai, e păcat să se piardă ce am investit deja și frumusețe de proiect, îl preluăm pe bani de la buget. Și acesta a fost pilotul PNDL, un nume dat la confuzie și la mișto, pentru a putea fi confundat cu PNDR (fondurile europene cum le zicem în mod curent). Ulterior s-a făcut și lege pentru “dezvoltarea comunităților locale”. Teoretic, acestea depun la Ministerul Dezvoltării proiecte la fel ca și în cazul fondurilor europene, iar ministerul alege după aceleași criterii ca și Comisia Europeană pe cele care primesc bani la buget. Practic, s-a dovedit că primăriile partidului aflat la guvernare câștigă întotdeauna, dar întotdeauna, cele mai mari sume, deși la număr de proiecte e relativ echilibru. Dar pe sume acestea sunt negociate politic nu numai cu primarii, dar și cu firmele de partid, pe sumele supraevaluate.
De ce nu funcționează la fel ca fondurile europene, dacă mecanismul e același?
Din două motive: 1. Decizia de alocare netransparentă (eligibilitatea proiectului) – teoretic este în limita sumelor alocate de la bugetul de stat, dar practic este decizie politică negociată. Nu o spun doar eu, o spun multiplele rapoarte ale Curții de Conturi. Care, 2. Este și ea o instituție politizată, de regulă face aceste rapoarte la 2-3 ani distanță de la alocarea banilor și, de fapt, absența unui mecanism de control independent, așa cum este Comisia Europeană în cazul fondurilor europene, face marea diferență dintre fondurile reale de dezvoltare a României, cele venite de la UE inclusiv din contribuția României, și această mizerie concepută din start pentru șpagă politică. Orice instituție românească ar fi desemnată să facă aceste verificări ea nu va fi Comisia Europeană (prin instituțiile acreditate ale acesteia), va fi doar atât – o altă instituție supusă influenței și controlului politic.
Războiul cu justiția, un capitol din perfecționarea Mizeriei PNDL
Pentru că politicienii noștri nu puteau scrie într-o lege că banii PNDL pot fi furați fără greață, Liviu Dragnea și Curtea Constituțională au făcut din Codul Penal al României un fel de addendum (o completare, o anexă) la PNDL. Problema când te înțelegi cu un primar să-i dai bani pe un proiect, iar acesta să atribuie lucrarea unei anumite firme, care apoi întoarce bani la partid sau la parlamentari și miniștri este de regulă prețul. Șpaga este prinsă în preț, iar acesta se umflă. Inițial umflarea prețului era infracțiune de abuz în serviciu și se plătea cu 10 ani de pușcărie. Acest lucru a fost desființat de CCR și de parlamentul pesedist al lui Liviu Dragnea. Nu insist acum pe asta, am scris probabil sute de articole (unul aici).
Această hoție numită PNDL a fost de fapt esența, motivul, pentru care Dragnea și pesediștii lui s-au dat de ceasul morții să scape de Kovesi, să pună cu botul pe labe DNA, iar demersurile lor chiar au reușit. Acum e foarte ușor să furi banii PNDL legal, fără să ajungi la pușcărie. Actualul scandal cu Stelian Ion are și componenta numirii procurorilor șefi, dar nu știu să vă spun dacă asta are sau nu legătură cu faptul că peneliștii (care n-au fost la guvernare și n-au mai pupat PNDL din 2013) vor și ei această felie babană de tort fără stresul procurorilor. E speculativ. Cert este că legislația a fost oricum schilodită și, indiferent cine conduce parchetele și indiferent cât de zmei ar fi procurorii, aceștia nu pot face mare lucru fără o legislație penală adecvată. Am spus că Stelian Ion a fost un ministru slab pentru că acestuia nici prin cap nu i-a trecut să întărească legislația penală, să propună adică și să se bată pentru clarificări legislative în această materie și pentru pedepse mai dure pentru corupție.
De ce PNDL este în realitate Sărăcie, iar NU Dezvoltare?
În lumea afacerilor procedurile astea de furat se și cunosc, se vorbește deschis despre cât e șpaga, cât dai după alocarea inițială pentru organizarea de șantier, cât dai la decontare, etc. Au devenit cutume de bijniț, că de business nu le pot spune. Nefiind UE acolo, ca la fondurile europene, să zică: NU, jet!, plecați de aici hoților!, poporul român plătește acel preț umflat pentru ceea ce peneliștii numesc astăzi dezvoltarea României – școli, spitale, asfalt și ce mai e nevoie pentru comunitățile sărace conduse de peneliști sau de cine mai e la putere. Da, acestea sunt nevoi reale și, de multe ori școlile respective se fac, asfaltul se toarnă, dar din cauza șpăgilor care încarcă facturile numărul școlilor, al spitalelor și al kilometrilor de asfalt este mai mic decât ar trebui să fie. Altfel spus, în loc de două școli în două localități diferite, faci una, pe bani mai mulți, ca să rămână și banii de șpagă. Este aceasta dezvoltare? Este, în aceeași măsură în care poate fi numită viteză deplasarea unei mașini cu frâna de mână trasă.
De ce desființarea PNDL este mai importantă decât soarta lui Cîțu sau a lui Stelian Ion?
Premierul Cîțu l-a propus, iar Iohannis l-a și numit ieri pe Bode ministru intermar la Justiție, astfel încât acesta să avizeze OUG pentru aprobarea PNDL 3. Zis și făcut, grabă mare, azi Cîțu introduce OUG cu PNDL în ședința de guvern. Astăzi! În timpul ăsta useriștii trimit tot mai multe semnale că vor să negocieze. Nu dacă rămâne Cîțu sau nu, asta nu cred că se mai poate negocia, ci un platouaș în care peneliștii renunță la Cîțu, eventual acceptă ceva din programul USR (de exemplu aia cu impozit zero pe salariul minim), dar primesc la schimb un PNDL “reformat”, cu câteva adăugiri de împărțire nuștiucum a banilor și cu control de la Dumnezo și Maica Precistă. Aceasta este marca lui Dan Barna și de aceea l-am numit hrebenciucul USR. Omul negociază orice, inclusiv principii.
Sigur, ceea ce spun eu în acest ultim punct este speculativ, pentru că este un proces de intenție. Nu am informații de la USR, dar văd semnalele publice trimise. Sper să greșesc, dar și dacă nu greșesc sper ca noi toți să înțelegem mizele reale de pe masa coaliției de guvernare. NU capul lui Cîțu, care e deja căzut și poposit, e doar asset de negociere acum, indiferent câți Iohannis l-ar susține, în joc e PNDL-ul ăla cu 10 miliarde de euro, din care 5 miliarde or fi dezvoltare și încă vreo 5 sunt sărăcie, în cel mai pur stil al patinajului nostru național din ultimii 10 de ani. Sigur n-a fost patinaj-viteză!
