Cineva trebuie să-și asume și morții de Covid, nu numai creșterea economică. Legătura e una de cauzalitate.
Moise Guran
Încă de la începutul actualei guvernări și eu și alții i-am cerut public ministrului Sănătății să modifice modul foarte politicianist în care se calculează incidența epidemică. Politicienii pot decide dacă impun sau nu restricții, dar nu ei decid dacă a crescut sau nu rata epidemică. Aceste lucruri sunt decise de oamenii de știință, iar în SUA sau Germania jobul este preluat de institute reputate (mult mai reputate decât INSP), precum Johns Hopkins sau Robert Koch. Ei bine, acest lucru s-a făcut, în sfârșit, prin ordinul semnat ieri de Andreea Moldovan și care a dus la demiterea atât a doamnei Moldovan cât și a lui Vlad Voiculescu. Înțeleg că motivul este faptul că premierul Cîțu nu a fost informat. Bun. Întrebarea este dacă Cîțu putea sau nu putea să aibă ceva de spus, atenție, NU în privința deciziilor de impunere a unor restricții (ordinul NU a modificat asta) ci modului în care se calculează rata incidenței epidemice, care putea influența, desigur, deciziile politice de impunere a unor restricții.
Continuând politica Guvernului Orban, Florin Cîțu și-a asumat păstrarea economiei deschise cu foarte puține restricții, mult mai puține (poate cele mai puține) față de alte țări europene. Toată comunicarea domniei sale s-a subsumat acestui obiectiv, chiar dacă, da, prețul creșterii economice chiar îl reprezintă un mare număr de morți de Covid. Sunt corelate, oricât am vrea să nu fie, sunt!
Totuși, domnul Cîțu nu poate fi și cu sufletul în rai și cu slănina în pod. Politicienii pot lua decizii economice sau de sănătate publică, dar nu pot curba realitatea, nu pot pretinde că NU ESTE pandemie, sau epidemie, sau transmitere comunitară. Pur și simplu NU politicienii stabilesc realitatea, cu atât mai mult dacă este vorba de una științifică, așa cum este cazul incidenței epidemice.
Dacă te uiți în urmă la toate contrele dintre Vlad Voiculescu și Cîțu (respectiv Câmpeanu) toate au avut aceeași esență – deschidem școlile, nu le deschidem că e epidemie, băgăm Bucureștiul în carantină, nu-l băgăm că e important economic, dăm semnale pozitive de revenire la normalitate, cum dracu să dăm acum, când nu mai avem pe unde să punem bolnavii Covid aflați în stare gravă? De vreo trei luni numai așa o țin, o disonanță despre care am mai scris și pe care fiecare dintre noi o judecă așa cum vede el realitatea asta distopică în care trăim. Cîțu și Voiculescu aveau fiecare realitatea lui – unul se lăuda cu relaxarea de la 1 iunie, celălalt îl suna disperat pe Nicușor Dan, ca să îi dea paturile de la Foișor, pentru că nu mai avea unde să golească ambulanțele de atâția bolnavi de covid, în stare gravă.
Sigur că ar fi fost bine ca Vlad Voiculescu să-l informeze și pe Florin Cîțu înainte de a lua decizii, chiar dacă, este evident, Cîțu ar fi încercat să oprească și publicarea centrelor militare de vaccinare și schimbarea modului de calcul a incidenței epidemice. Sunt politicieni, ar fi trebuit să discute până ajungeau la o concluzie și la o decizie comună, de echipă. N-au făcut asta pentru că nu sunt nici maturi și nici nu au fost vreo secundă o echipă.
Acum câteva luni scriam pe acest site că sper doar ca domnii Cîțu, Iohannis și Câmpeanu să nu încerce să-și asume doar liberalizările, pentru a-l pune la decont pe ministrul Sănătății, care e din altă gașcă și pe care oricum l-au ignorat în mai toate deciziile luate. Ceea ce s-a întâmplat apoi a fost că și Voiculescu s-a apucat să ia decizii fără să le comunice, așa cum a fost publicarea centrelor militare de vaccinare, sau, acest ultim ordin, care schimbă modul în care se calculează incidența epidemică.
Un joc politic băiețesc de ambele părți, imatur, inadecvat pentru gravitatea situației actuale! Nimeni n-are de câștigat, nici Cîțu, nici Voiculescu și, cu atât mai puțin, noi ceilalți, cei cărora le sunt adresate deciziile lor.
În acest moment bătălia lor nici măcar nu mai are legătură cu epidemia ci s-a mutat direct într-o criză politică. Aflat într-o competiție internă în PNL, dl Cîțu a vrut să-și arate bărbăția, l-a zburat pe Voiculescu riscând însă majoritatea parlamentară și, implicit existența propriului său guvern. Este nevoie de multă maturitate de ambele părți pentru a depăși acest moment și nu sunt de acord că singurul preț posibil pentru păstrarea coaliției ar fi schimbarea lui Cîțu. În același timp, nici Cîțu nu mai poate continua astfel. Nu poate fi în același timp și Angela Merkel și Donald Trump. (Apropo, ieri guvernul doamnei Merkel a propus introducerea automată a unor restricții severe – curfew și închiderea magazinelor neesențiale la depășirea unei rate epidemice de 1 la mie, nu de 3 sau 7 la mie ca la noi. Bineînțeles, doamna Merkel își asumă pierderile economice.) A făcut Cîțu un gest de autoritate politică, demișându-l pe Voiculescu? Bun, bravo, premierul a fost băiat! E timpul ca domnul Cîțu să arate că e bărbat – să-și asume și morții de Covid, nu numai creșterea economică.
