“Crezi în Covid?” Cinci narative tâmpite, care ne-au băgat în rahat, ca nație

Moise Guran

Dap, acolo suntem, incontestabil! Când numărul cazurilor zilnice frizează mia, când autoritățile spun că în urma deciziei CCR au pierdut urma a patru mii de persoane infectate, iar transmisia comunitară explodează, când moare lumea în spitale refuzând tratamentul “ca să nu facă doctorii experimente pe noi”, iar unități industriale sunt nevoite să închidă secții întregi, dându-și peste cap producția, România este acum o națiune spartă, eșuată, sinucigașă, pe cale de a fi complet izolată de lumea civilizată, care o compară cu “o Brazilie a Europei”. Acum o lună avertizam că a început valul doi. Sub valul de hating și prostie, am decis apoi să tac, sau am tăcut fără să decid asta. Sub asaltul hoardelor de imbecili isterizați, mulți și-au restricționat comentariile pe conturile de facebook, intrând într-o spirală a tăcerii care și ea ne-a adus unde suntem azi – eșuați nu doar ca populație și comunitate, nu doar ca administrație incapabilă de a mai face și altceva decât un management de criză al locurilor de la ATI, eșuați ca națiune. Și, probabil că nimeni nu se mai îndoiește de asta, culegem acum rezultatul a 50 de ani de criză în Educație. Am decis să comentez, unul câte unul, cele mai nocive narative ale acestei perioade. După care o să tac din nou, sau poate că nu o să tac, poate că o să ne hotărâm cu toții că e prea mult, că imbecilitatea trebuie confruntată. Acest articol este un prim pas.

1. “Crezi în Covid?”

Dacă această întrebare n-a luat naștere ca urmare a unei alunecări semantice de gâgă, ea este rodul unei minți extrem de perverse. În limba română folosim cel mai des construcția “cred în” numai pentru Dumnezeu. N-ai cum crede în Covid, dar poți crede că el există. Pusă așa, „crezi în Covid” întrebarea îl contrapune subconștient pe Covid lui Dumnezeu, forțând răspunsul “NU!” fără de care comiți o blasfemie. Este reformularea întrebării pe care popa o pune la procesiunea Botezului – “Te lepezi de Satana?” Doar cei săriți de pe fix pot răspunde Da, cred în Covid, sau NU, nu mă lepăd de Satana!, dar întrebarea este, de fapt, aceeași. Dar, formulată uneori în batjocură, întrebarea “Crezi în Covid?”forțează un răspuns NU, care a avut rolul lui în crearea confuziei inverse – un soi de tăvălug printre cei mai puțin educați dintre români – “Haide, băi, că nu mai crede nimeni că virusul ăsta există!” Nici chiar conspiraționiștii ăia ciudați, ăia cu 5G-ul și cu tâmpeniile mondialiste, nu neagă existența virusului ci emit teorii pseudo-științifice cum că virusurile sunt de fapt emanații ale corpului uman, atacat de rețelele electrice, de undele radio, iar acum de tehnologia 5G. Dar să negi existența unui virus, „pentru că nu îl vedem”, asta arată educațiile de ev mediu ale unor populații și din SUA și din UK, din păcate, și din România.

2. “Cred că virusul există, dar se exagerează periculozitatea lui… 

Dincolo de faptul că nici chiar epidemiologii nu pot judeca decât post factum cât de periculos este (a fost) un virus cu o contagiozitate atât de mare, adevărul mai simplu este că nu știm nimic despre pandemii. Care sunt cu totul altceva decât epidemiile. Singura referință apropiată în timp este cea de acum o sută de ani, mai cunoscută sub numele de Gripa Spaniolă. Despre care acum toată lumea a auzit, dar despre care nici istoricii, nici epidemiologii, nu știu nici azi exact ce a fost.

Vă dau aici un link spre o pagină care enumeră teoriile (atât pot fi, doar teorii) despre câte tulpini și câți vuruși au circulat între 1915 și 1950, despre cum primul virus s-ar fi putut insinua din 1915 și până în 1918 sub acoperirea gripei sezoniere, iar valurile doi și trei, cu o altfel de mortalitate, să fi fost provocate de fapt de mutații mai periculoase ale primului virus.

Pentru că da, dincolo de cele peste 600 de mii de decese provocate până azi de Coronavirus, dintre care peste 2000 în România, infectarea a milioane de persoane și transmiterea azi la nivel planetar cu o viteză mult mai mare decât acum o sută de ani, face statistic inevitabilă o mutație mai mortală decât actuala variantă. Da, epidemiile de SARS-COV-1 și MERS nu au provocat astfel de mutații, dar asta numai pentru că au fost oprite la timp, înainte de a deveni pandemii. Acum suntem în pandemie și e clar că omenirea a eșuat în oprirea virusului în primul val. Noi zicem că a început valul doi pentru că e o nouă explozie a numărului de cazuri, dar nu știm sigur dacă, la scară istorică, un al doilea val va fi de fapt provocat de o nouă mutație, care poate încă nu s-a produs iar acum suntem încă în primul val, sau s-a produs și vom afla de ea peste câteva luni.

3. “Alte știri nu mai sunt? De ce dați știri numai despre Coronavirus?

Trăim probabil cel mai important eveniment istoric al generației noastre, o tragedie a umanității care va da naștere în cascadă altor evenimente și va influența soarta omenirii pentru câteva decenii de acum încolo. Cum ar fi fost ca în timpul războaielor mondiale publicul să acuze presa că dă prea multe știri de pe front? Aaa, nu e același lucru? Păi și credeți că în vara anului 1914 lumea credea că a început un conflict mondial sau că se va termina în câteva luni? Credeți că în 1939 lumea știa că vor pieri în cinci ani 80 de milioane de oameni, sau că Germania își face puțin de cap prin Polonia? Dar, oricum, nici măcar afirmația că ar fi doar știri despre Covid nu este adevărată. Am scos o statistică din Aplicația Biziday. În ultimele două săptămâni doar 23% dintre știrile livrate au fost despre Coronavirus. Sigur, procentul notificărilor este mai mare, cum e și firesc, dar nu cu mult mai mare.

4. “Guvernul vrea să ne sperie! De ce vreți, mă, să ne speriați?

Eu unul sunt speriat. Nu isteric, dar speriat. Iar, dacă ai ajuns cu cititul până aici, și tu ești speriat (dincolo de faptul că sigur nu ești analfabet funcțional, ceea ce s-ar putea să aibă legătură de cauzalitate cu faptul că ești speriat). Psihologii explică faptul că oamenii preferă să nege realitatea decât să o accepte, atunci când aceast este înfricoșătoare. Dar, logic vorbind, cine dracu ar putea avea vreun interes să țină lumea acasă, sau să impună restricții, să distrugă economia și să gestioneze o situație denegestionat? Nici chiar teoriile cu vaccinurile nu pot sta în picioare – multe firme producătoare ce au intrat în această cursă contra cronomentru și-au riscat reputația și au acum o volatilitate pe burse care, în mod cert, le va duce pe unele dintre ele la faliment. Procesul de producție al unui vaccin este mult mai îndelungat, iar dacă cineva ar fi avut pregătit în avans un astfel de vaccin ar fi trebuit să îl scoată până acum, pentru că deja riscă să devină ineficient (vezi punctul 2, despre mutații). În plus, schemele de tratament deja dezvoltate au redus mortalitatea (inclusiv la noi), ceea ce subminează fundamental teoria conspirației vaccinului. Nu mai vorbim de faptul că, indiferent cât de profitabil ar fi un vaccin, sumele nu se compară cu deranjul de zeci de mii de miliarde pe care îl suferă acum economiile lumii. De ce a trebuit să cădem într-o extremă care ne-a dezarmat, în loc să ne gestionăm o realitate care chiar este înspăimântătoare?

5. “Guvernul a plătit presa ca să ne mintă!” 

Fac din start precizarea că nici eu, nici Aplicația Biziday nici vreuna din firmele în care sunt implicat nu a cerut și nu a primit bani de la guvern, nici acum, nici altă dată. Noi am preferat să facem sacrificii (dividende tăiate, concedieri, schimbarea programului) decât să luăm bani publici. N-am dat cu pietre în alții care au luat, dar vă imaginați cât de nedrept este să mai vină câte unul și să mă acuze de ce n-am făcut, doar pentru că dăm o știre cu bilanțul zilnic al cazurilor de coronavirus. 

Dar da, este adevărat că guvernul a dat bani, nu nouă, dar a dat, declarând că salvează instituțiile de presă. Marea parte a banilor a ajuns fix la televiziunile și siturile care alimentează mai pe față sau mai subtil imbecilitățile astea de narative pe care le-am analizat eu aici. Guvernul e prost de două ori – o dată pentru că și-a dat cu stângul în dreptul finanțându-și de fapt subminarea într-o criză de autoritate, și, a doua oară, pentru că s-a amestecat într-o piață în care calitatea, saltul tehnologic și schimbarea generațiilor ar fi trebuit sau ar fi putut să facă curățenie. Ca să parafrazez un slogan de pe timpul protestelor din anii trecuți, prin această tâmpenie, guvernul n-a salvat nici Protv-ul, nici EuropaFM (care da, au luat și ele bani) dar le-a decredibilizat, amestecându-le cu “niște derbedei” de presă. Acum, nu numai că jurnaliști cinstiți sunt arătați cu degetul la grămadă, în mod nedrept, dar lumea nu mai vrea să vadă nici știri. Nu comentarii, știri!

Deși am convingerea că rostogolirea acestor narative la nivel național nu se putea face fără amestecul unui aparat de partid, inclusiv prin deciziile unui CCR satelizat politic, trebuie să recunoaștem cu toții că nici comunicarea autorităților n-a fost prea fericită. Retragerea în planul doi a factorilor politici (Iohannis, Orban, Vela) în favoarea autorităților medicale (Rafila, Musta, Arafat și alții) a fost probabil o idee de inspirație americană (modelul Fauci, scos în față pentru a putea fi sacrificat în caz de eșec) dar care încă nu a dat rezultate în România. Comunicarea șchioapă, incapacitatea de a răspunde rapid cu cifre seci la absolut orice întrebare legată de numărul de cazuri, evoluții statistice, șamd, au avut rolul lor în crearea boomului epidemic pe care îl trăim azi. Plătim cu vieți omenești și cu pagube economice imense acest eșec, iar în anii următori el s-ar putea să ne îngroașe plecarea tinerilor, incapacitatea de dezvoltare și integrarea în lumea civilizată. Da, ne dă UE 80 de miliarde, am auzit. Ne-a dat și până acum și ne-a dat degeaba, că n-am fost în stare să îi luăm. Până să relansăm economia, nu suntem în stare să nu ne mai omorâm singuri cu pandemia.